Regina și-a mușcat buzele până la sânge, încercând să-și țină lacrimile în frâu. Știa că, atunci când îi va veni rândul, toată lumea va vedea adevărul.
Deodată, un murmur a străbătut curtea. Lângă poarta școlii a apărut bărbatul elegant pe care îl rugase cu câteva minute mai devreme. Dar nu era singur. Ținea în mână un buchet uriaș de flori de câmp, ca acelea pe care le aduceau țăranii la târgurile de duminică.
Se apropia cu pași hotărâți, iar chipul Reginei s-a luminat.
Învățătoarea s-a oprit, surprinsă. Părinții și copiii s-au întors să privească.
— Tatăl Reginei a ajuns! — a strigat cineva, iar șoaptele s-au transformat în aplauze.
Bărbatul i-a întins mâna fetiței, iar ea, cu ochii plini de lacrimi, a apucat-o ca pe o comoară. Împreună au pășit pe covorul roșu improvizat din covoarele vechi ale școlii.
Când directoarea i-a înmânat diploma, Regina zâmbea cu toată inima. În fotografie, părea cel mai fericit copil din lume.
După ceremonie, bărbatul s-a aplecat și i-a șoptit:
— Nu sunt tatăl tău adevărat, dar astăzi am fost aici pentru tine. Și, dacă vrei, pot să mai fiu și mâine, și poimâine…
Regina a izbucnit în plâns, dar de data aceasta erau lacrimi de bucurie.
Părinții din jur au simțit un nod în gât. Mamele și-au strâns copiii mai tare, tații au privit cu ochii umezi, amintindu-și că uneori nu bogăția sau puterea contează, ci simplul gest de a fi prezent.
Mai târziu, când curtea s-a golit, Regina s-a întors spre scaunul unde fusese goală toată speranța ei. Acum nu mai era doar un scaun. Era locul unde un străin alesese să devină, măcar pentru o zi, tatăl ei.
Și în acel moment, între parfum de tei și râsete de copii, toată lumea a înțeles că familia nu se măsoară în sânge, ci în inimă.
Regina nu mai era fetița care inventa povești. Era fetița care descoperise că bunătatea poate scrie povești adevărate.
Iar povestea ei, spusă în șoaptă pe la colțuri de părinți și profesori, avea să rămână mult timp în amintirea comunității.
Pentru că uneori, cel mai mare dar pe care îl poți face unui copil nu e o jucărie scumpă sau o casă luxoasă.
Este, pur și simplu, să fii acolo.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.