Ion a privit lung după mașina care se îndepărta, ridicând praful drumului. Apoi s-a aplecat încet și a scos din buzunar un plic vechi, îndoit la colțuri.
— Ți-aduci aminte de bătrânul Popa din satul de lângă al nostru? m-a întrebat el, cu vocea tremurată.
— Cum să nu. A fost singurul care ne-a ajutat când a ars casa.
Ion a zâmbit amar.
— Cu o zi înainte să moară, mi-a dat asta. Mi-a zis că e dreptul nostru pentru munca de ani de zile pe care am făcut-o la terenul lui.
Am luat plicul și am rămas fără cuvinte când am văzut înăuntru o hârtie de la bancă. Nu era o simplă hârtie… era dovada că terenul de aproape 20 de hectare, pe care copiii credeau că nu mai e al nimănui, era trecut pe numele lui Ion.
Am izbucnit în plâns. Tot ce făcuseră copiii noștri… toate vorbele grele… și noi avuseserăm în tăcere ceva ce le-ar fi putut schimba viața.
Am pornit încet pe marginea drumului, ținându-l de braț pe Ion. După câțiva kilometri, o dubă mică s-a oprit lângă noi. Un tânăr cu chip bun ne-a întrebat:
— Unde mergeți, bunicilor?
— Cât mai departe de aici, am răspuns eu.
Ne-a dus până în satul următor. Acolo, la o pensiune mică, am găsit cazare și liniște. Am scos plicul, l-am pus pe masă și am început să facem planuri.
În următoarele luni, cu ajutorul notarului din sat, terenul a fost trecut oficial pe numele nostru. Am vândut jumătate și cu banii am cumpărat o casă frumoasă, într-un loc unde nu ne știa nimeni.
Când copiii noștri au aflat, a fost prea târziu. Ne-au căutat, ne-au scris, ne-au sunat. Dar Ion a spus doar atât:
— Părinții nu se aruncă pe marginea drumului ca pe niște saci de gunoi. Ceea ce ați pierdut nu e averea noastră, ci sufletul nostru.
De atunci, trăim liniștiți. Dimineața, Ion bea cafeaua pe verandă, iar eu ud florile. Nu ne mai doare trecutul. Poate pentru că, într-un fel, Dumnezeu ne-a arătat că dreptatea vine mereu, chiar și atunci când nu o mai aștepți.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.