După ce și-a așezat ultimele haine în șifonier, Săndel s-a oprit câteva clipe și a privit în gol. Își dădea seama cât de ușor poate un gând, o bănuială și-o vorbă aruncată la nervi să-ți dărâme liniștea din casă. Tania îl privea cu brațele încrucișate, dar chipul ei nu mai arăta supărare, ci o curioasă îngăduință.
— Hai, lasă fața aia de copil prins cu mâța-n sac, i-a spus ea blând.
— Știu că te-ai speriat… dar data viitoare respiră întâi și după aia faci filme cu trădări.
Săndel a dat din cap rușinat.
— N-am vrut să te rănesc… doar că m-a lovit din plin când mi-a zis Vali.
— Păi normal că te-a lovit, că și eu aș fi reacționat la fel, i-a răspuns ea, apropiindu-se. Dar măcar verificam dacă ai plecat cu tot cu capul la serviciu.
Ea a zâmbit, iar el a întins mâna și i-a prins degetele.
— Bine, hai să închidem subiectul… până mâine dimineață. Atunci aflăm cine a fost în casă.
Seara a trecut liniștit, dar niciunul nu dormea cu adevărat. Săndel se întorcea de pe o parte pe alta, convins că o să audă din nou vreun sunet străin. Tania îi simțea neliniștea și la un moment dat i-a pus palma pe braț.
— Nu te mai frământa, dragule. Mâine aflăm.
Dimineața au coborât împreună la parter. Femeia de la portar, o doamnă trecută de 60 de ani, cu o privire blândă, era în tura de dimineață.
— Doamnă Marioara, ați fost dumneavoastră ieri la noi în apartament? — a întrebat Tania politicos.
Portărița s-a uitat mirată.
— Eu? Nu, m-a rugat colega mea, Florina, că ea era de serviciu sâmbătă dimineață. Eu n-am intrat.
— Și Florina unde e? — a întrebat Săndel, simțind cum iar îi urcă tensiunea.
— Azi e liberă… dar o pot suna.
Doamna Marioara a format numărul. După câteva secunde, Florina a răspuns. Din voce se simțea că tocmai s-a trezit.
— Da, da, am intrat, am dat de mâncare pisicii… Ceva nu e în regulă?
Săndel și Tania au făcut un pas mai aproape de telefon.
— Auziți… — a întrebat Săndel, — a fost cineva cu dumneavoastră în casă?
— Cum să fie cineva? — a răspuns Florina, ușor ofensată. — Doar eu. Și pisica… care mi-a dărâmat jumătate din farfurii. Miorlăia și sărea peste tot. De-abia am reușit s-o țin în brațe.
Toți trei au tăcut o clipă.
Tania și-a dus mâna la gură.
— Aaa… Săndel… cred că asta ai auzit tu.
— Ce să aud? — a întrebat el, nedumerit.
— Pe pisică! — a izbucnit Tania râzând. — A zis Florina că țipa, sărea, răstoarna lucruri… Iar Vali, care stă perete în perete, normal că a auzit. I s-o fi părut altceva!
Doamna Marioara a început să râdă și ea.
— Păi dacă pisica voastră e gălăgioasă și agitată, nu mă mir că vecinii cred că aveți acrobați în casă.
Săndel s-a înroșit până la urechi.
— Deci… pisica. Nu… Tania.
— Mă bucur că în sfârșit ai înțeles diferența, dragule, a spus ea și i-a aruncat o privire șugubeață.
Ieșind din bloc, Tania i-a dat un ghiont tandru.
— Acum că s-a lămurit treaba, weekendul ăla de shopping rămâne valabil, da?
Săndel a oftat, dar în cele din urmă a zâmbit.
— Da, rămâne. Rochie, sandale… și orice mai vrei tu. Doar să nu mă mai faci să cred că am fantome în casă.
— Stai liniștit, i-a răspuns ea râzând.
— Doar o pisică ai. Și o soție care te iubește… chiar și când faci prostii.
El i-a cuprins umerii.
— Și eu te iubesc, Tania… chiar și când mă pui la călcat rochii.
— Să nu uiți să-mi cumperi și una nouă! — i-a spus ea, ridicând sprânceana.
— Cum să uit? Așa ceva nu se uită… mai ales după o „noapte furtunoasă” cu pisica.
Au râs amândoi.
Și, odată cu râsul, tensiunea dispăruse complet.
Rămăsese doar liniștea aceea caldă a unei familii care tocmai trecuse un test important — și îl trecuse cu bine.
O lecție simplă, dar prețioasă:
Câteodată, înainte să suspectezi pe cineva drag, întreabă, ascultă, respiră.
Adevărul e, de obicei, mult mai simplu decât filmul pe care ți-l faci singur în cap.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.