Elisa a rămas câteva clipe în prag, cu mâna pe tocul ușii. Nu era locul promis. Era un loc care supraviețuise. Și atât.
A intrat încet, ca și cum s-ar fi temut să nu sperie casa. Copiii s-au așezat pe bănci, obișnuiți cu tăcerea. Bebelușul s-a mișcat ușor în pătură, iar Elisa s-a apropiat instinctiv și l-a legănat. Plânsul n-a venit. Parcă simțea că cineva, pentru prima dată, știa ce face.
— Ați mâncat azi? — a întrebat ea.
Capetele s-au plecat. Unii au dat din umeri. Nu era prima zi fără mâncare.
Elisa a deschis valizele. Avea puțin: pâine uscată, câteva conserve, niște mere. Le-a pus pe masă fără ceremonie. Copiii nu s-au repezit. Așteptau permisiune.
— Mâncați — a spus ea simplu.
Au mâncat în tăcere. Cu grijă. Ca și cum mâncarea s-ar fi putut supăra.
În seara aceea, Elisa n-a dormit. A stat pe scaun, cu bebelușul la piept, ascultând respirațiile celor șapte. Se gândea la biletul de tren. La viața pe care o putea avea. Și la viața care se uita la ea acum.
Dimineața, a luat o decizie.
A coborât în sat. A vorbit cu oamenii. A cerut de lucru. A promis muncă cinstită. A primit priviri sceptice, dar și câteva mâini întinse. Cu primii bani, 120 de lei, a cumpărat făină, ulei și lapte.
Seara, casa mirosea a mâncare caldă.
Zilele au devenit săptămâni. Elisa a rămas. A reparat gardul cu Ion din sat. A cusut haine. A învățat copiii să scrie la masa șchioapă. A mers la primărie. A bătut la uși.
A aflat atunci secretul.
Bărbatul care îi scrisese nu căuta doar o soție. Căuta pe cineva care să rămână. Știa că e bolnav. Știa că s-ar putea să moară. Și alesese să creadă că o femeie cu inimă bună va face ce el nu mai putea.
Elisa a plâns. Dar nu de furie.
Într-o duminică, copiii i-au spus „mamă” fără să-și dea seama. Cuvântul a rămas suspendat în aer. Și n-a mai plecat.
După un an, casa avea geamuri noi. Masa nu se mai clătina. Farfuriile nu mai erau goale. Nu erau bogați. Dar aveau liniște.
Elisa nu s-a măritat.
A făcut ceva mai greu.
A ales să rămână.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.