Voi aveți nevoie de un cămin, iar eu am nevoie de bunici pentru copilul meu

Discuția a continuat ore bune, sub umbra nucului din curte.

Ana le-a povestit despre zilele ei lungi la mașina de cusut, despre facturi, despre grija constantă pentru copil. Ion și Maria au vorbit despre viața lor de odinioară, despre copiii plecați la oraș, despre nepoții care ajunseseră să-i cunoască doar din poze.

La prânz, Ana a pus pe masă o ciorbă simplă și pâine caldă. Maria a ajutat instinctiv, ca și cum ar fi fost în casa ei dintotdeauna. Ion a reparat poarta care scârțâia de luni bune.

Seara, Andrei s-a așezat între ei pe bancă și i-a ascultat cum povesteau despre copilăria lor, despre școala de altădată, despre jocurile din uliță. A râs. Un râs sincer, care Anei i-a umplut ochii de lacrimi.

Zilele s-au transformat în săptămâni.

Ion și Maria au rămas.

Maria îl învăța pe Andrei să citească, îi spunea povești înainte de culcare și îi cosea nasturii de la cămăși. Ion îl lua cu el în grădină, îi arăta cum se plantează ceapa, cum se udă roșiile, cum se respectă pământul.

Ana nu mai plătea lei grei vecinei și nici nu mai pleca la muncă cu inima strânsă. Știa că fiul ei era iubit.

Într-o seară, stând cu toții la masă, Andrei a spus simplu:
— Bunico, bunicule, eu sunt cel mai norocos copil.

Ion și Maria s-au privit, cu ochii umezi.

Nu aveau legături de sânge. Dar aveau ceva mai puternic: recunoștință, respect și dragoste.

Anii au trecut. Gospodăria a înflorit. Ana a deschis un mic atelier de croitorie chiar acasă. Ion și Maria au îmbătrânit liniștiți, înconjurați de familie.

Iar Andrei a crescut știind că uneori, familia nu te găsește la naștere. Te găsește pe un drum prăfuit, atunci când ai cel mai mare nevoie.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.