Eram în a opta lună de sarcină când am aflat că soțul meu își cumpărase un inel cu diamante… nu pentru mine.
Stăteam în fața vitrinei unei bijuterii din centrul comercial, cu fiul meu de șase ani lipit de coapsa mea, când i-am văzut reflexia în geam. Adrian. Soțul meu. Zâmbind larg. Ținând de mână o femeie cu păr roșu aprins și rochie albă, strânsă pe talie.
I-am urmărit fără să respir. Au intrat în magazin. Eu după ei.
„Îl luați pe acesta?” a întrebat vânzătoarea.
„Da,” a spus Adrian. „Este perfect pentru o nouă viață.”
Nouă viață.
Mi s-au înmuiat genunchii.
Fiul meu a tras de mine.
— Mami… de ce plângi?
Atunci roșcata s-a întors și m-a văzut. A ridicat o sprânceană, ca și cum eram o fantomă neinvitată.
— O, Doamne… tu ești soția?
Adrian s-a albit la față.
— Ce cauți aici?
— Trăiesc aici, Adrian. În orașul în care mi-ai spus că muncești dublu pentru noi.
Roșcata a râs scurt.
— Pentru voi? Dragule, ai spus că este o povară. Că te-a prins cu copilul ăsta și încă unul pe drum.
M-am uitat la el.
N-a negat.
— Vezi? a continuat ea. Bărbații mari nu rămân cu femei slabe.
Slabe.
În clipa aceea s-a rupt ceva în mine. Nu inima. Nu orgoliul. Ci frica.
Pentru că în acel moment telefonul meu a vibrat.
Un singur mesaj.
„Ești pregătită?” – Tatăl.
Tatăl meu nu era doar un tată. Era proprietarul companiei care îl angajase pe Adrian. Era omul care îi finanțase „ascensiunea” profesională. Era investitorul anonim din spatele tuturor succeselor lui.
Îi cerusem tatălui meu să nu intervină. Voiam să știu dacă Adrian mă iubește pe mine, nu poziția mea.
Și acum știam.
Am ridicat privirea și am zâmbit.
— Ai dreptate, am spus calm. Bărbații mari nu rămân cu femei slabe.
Adrian a clipit, confuz.
— Ce înseamnă asta?
Ușa magazinului s-a deschis. Au intrat doi bărbați în costume negre.
— Domnule Adrian Munteanu? Sunteți informat că funcția dumneavoastră a fost revocată începând cu această oră. Accesul la conturile companiei este suspendat.
Fața lui s-a deformat.
— Ce? Nu puteți face asta!
— Ba putem. Contractul include o clauză de conduită. Infidelitatea cu impact reputațional activează rezilierea automată.
Roșcata s-a retras un pas.
— Adrian… ai spus că ești director!
— Eram, am spus eu încet.
M-am apropiat de el.
— Știi ce e interesant? N-ai pierdut slujba pentru că m-ai înșelat. Ai pierdut-o pentru că ai mințit. Iar familia mea nu investește în mincinoși.
— Familia ta?
— Imperiul Dobre, am spus. Da, acela.
Ochii lui s-au mărit. În sfârșit înțelegea.
— Tu… tu ești moștenitoarea?
— Am vrut să fiu doar soția ta.
Tăcere.
Roșcata a scos inelul și l-a pus pe tejghea.
— Nu mă implic în falimente, a spus și a plecat.
Adrian a încercat să-mi atingă brațul.
— Putem repara asta.
— Nu, Adrian. Pentru că testul nu era despre fidelitate. Era despre caracter. Și ai picat.
Două luni mai târziu, eram într-un birou luminos din sediul central al companiei familiei mele. Fiul meu colora la o măsuță, iar nou-născuta mea dormea într-un pătuț de designer.
Tatăl meu a intrat și a lăsat un dosar pe birou.
— A depus cerere de angajare la trei firme. Niciuna nu l-a acceptat.
— A întrebat de mine?
— Nu. A întrebat dacă mai poate recupera mașina de serviciu.
Am închis ochii.
Nu m-a durut pierderea lui.
M-a durut că nu m-a iubit niciodată fără bani.
Un an mai târziu, la gala anuală a fundației noastre, am coborât scările într-o rochie aurie, cu ambii copii de mână.
La intrare, un valet mi-a deschis portiera.
Era Adrian.
Uniforma îi era prea largă. Privirea, obosită.
A vrut să spună ceva.
M-am uitat la el, apoi am trecut pe lângă.
Nu din răzbunare.
Din închidere.
Tatăl meu m-a întrebat:
— Îți pare rău?
Am privit sala plină, copiii mei, viitorul meu.
— Nu. Pentru că uneori trebuie să cazi din palat ca să-ți amintești că tu ești, de fapt, regina.
Și pentru prima dată, nu mai eram moștenitoarea din umbră.
Eram femeia care își cunoaște valoarea.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.