Motoarele s-au oprit aproape în același timp.
În curtea blocului s-a făcut o liniște ciudată.
Vecinele mele au tăcut imediat. Țigara uneia a rămas aprinsă între degete, uitată.
Ușile jeepurilor s-au deschis pe rând.
Din ele au coborât bărbați îmbrăcați elegant, cu costume negre și cămăși albe. Fiecare ținea în brațe câte un buchet uriaș de flori.
Trandafiri.
Lalele.
Frezii.
Buchete atât de mari încât abia se vedeau fețele celor care le țineau.
— Doamne… pentru cine sunt? a șoptit una dintre vecine.
Unul dintre bărbați a ridicat privirea spre balconul meu.
— Doamna Maria Popescu locuiește aici? a întrebat el tare.
Vecinele s-au întors încet spre mine.
— Aici… aici stă… a bâiguit una dintre ele.
Eu am rămas nemișcată câteva secunde. Nici eu nu înțelegeam ce se întâmplă.
Apoi telefonul meu a vibrat.
Pe ecran apărea numele Doru.
Am răspuns.
— La mulți ani de 8 Martie, Maria, s-a auzit vocea lui calmă.
Am închis ochii o clipă.
Doru fusese primul om care cumpărase flori de la mine acum cinci ani, când aveam doar o tarabă mică în piață și două găleți cu lalele.
Pe atunci toată lumea râdea de mine.
„Ce afacere e asta cu flori?”
„Nu scoți nici de chirie.”
Dar eu nu m-am lăsat.
Am muncit dimineața în piață, noaptea făceam buchete pentru nunți și botezuri. Cu banii strânși am deschis o florărie mică. Apoi încă una.
Doru avea o firmă mare de evenimente și devenise cel mai important client al meu.
— Ce-i cu mașinile? am întrebat eu, încă amețită.
El a râs ușor.
— Ți-am promis că într-o zi o să livrăm flori în tot orașul, nu?
Am coborât încet scările.
Când am ieșit în fața blocului, bărbații s-au aliniat ca la paradă.
Unul dintre ei mi-a întins primul buchet.
— Pentru cea mai curajoasă florăreasă din oraș, a spus el zâmbind.
Al doilea mi-a dat altul.
— Pentru cea mai muncitoare femeie pe care o știe șeful nostru.
Al treilea.
— Pentru femeia care ne-a învățat că florile pot schimba vieți.
Vecinele stăteau cu gura căscată.
Curtea blocului era plină de flori.
Doru a coborât ultimul din mașină.
În mâna lui era un buchet simplu de lalele roșii.
S-a apropiat de mine și mi l-a întins.
— Asta e partea mea.
— Dar de ce toate astea? am întrebat eu, aproape șoptit.
El s-a sprijinit de mașină și a zâmbit.
— Pentru că azi dimineață am semnat contractul. Firma noastră organizează toate evenimentele mari din județ anul ăsta.
Am clipit surprinsă.
— Și?
— Și ghici cine va furniza toate florile.
În jurul nostru era deja miros puternic de trandafiri.
— Eu? am spus încet.
— Tu, Maria.
Vecinele au făcut un pas mai aproape, de parcă nu le venea să creadă.
Doru a continuat:
— Avem nunți, conferințe, festivaluri… sute de evenimente. Ai nevoie de echipă mare, depozit mare și livrări serioase.
Mi-a arătat jeepurile.
— De azi astea sunt pentru livrările tale.
Am rămas fără cuvinte.
— Glumești…
— Deloc.
Mi-a întins un dosar.
— Contract pe doi ani. Valoare aproximativă… două milioane de lei.
Una dintre vecine a scăpat țigara din mână.
— Două milioane…?
Am simțit pentru prima dată în ziua aceea că pot respira cu adevărat.
Am privit spre balconul meu.
Cu câteva ore înainte acolo fusese scandal, minciună și trădare.
Acum în curte era plin de flori.
— Știi ce e amuzant? am spus eu încet.
— Ce?
— Azi dimineață am crezut că am pierdut tot.
Doru a dat din cap.
— Uneori trebuie să plece oamenii greșiți ca să intre lucrurile bune.
Vecinele nu mai râdeau.
Stăteau tăcute, privind muntele de flori din fața blocului.
Am luat o lalea din buchetul lui Doru și am zâmbit.
Pentru prima dată după mult timp, Ziua Femeii chiar se simțea ca o sărbătoare.
Nu pentru că aveam pe cineva lângă mine.
Ci pentru că, în sfârșit, mă aveam pe mine.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.