Femeia a rămas nemișcată câteva clipe.
Ținea caserola strâns la piept.
— Nu vă speriați, i-am spus. Vreau doar să vă mulțumesc.
Avea în jur de treizeci și cinci de ani.
Chipul îi era obosit, dar privirea caldă.
— De ce faceți toate astea pentru noi?
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Pentru că dumneavoastră mi-ați salvat viața.
Am rămas fără cuvinte.
— Eu?
A încuviințat.
— Acum două luni eram căzută pe marginea drumului, aproape fără cunoștință. Trecuseră zeci de oameni pe lângă mine. Dumneavoastră ați fost singurul care a oprit mașina.
Și atunci mi-am amintit.
Mergeam spre serviciu când văzusem o femeie prăbușită lângă stația de autobuz.
O dusesem la spital și plecasem imediat după ce medicii preluaseră cazul.
Nu mă gândisem niciodată că o voi mai vedea.
— Mi-au spus că, dacă mai întârziam puțin, poate nu mai trăiam, a continuat ea.
Am încercat să aflu cine sunteți.
Asistenta mi-a spus doar numele și firma la care lucrați.
După multe căutări v-am găsit.
N-am avut bani să vă răsplătesc.
Dar am vrut măcar să vă ușurez puțin viața.
În clipa aceea au coborât și fetele.
Maria s-a apropiat prima.
— Tu ești doamna cu clătitele?
Femeia a zâmbit.
— Da.
Ana i-a luat mâna fără nicio teamă.
— Tati spune că oamenii buni trebuie îmbrățișați.
Femeia a izbucnit în plâns.
Am invitat-o în casă.
Am băut împreună o cafea.
Am aflat că o cheamă Elena.
După divorț își pierduse casa, serviciul și aproape orice speranță.
Încerca să-și refacă viața muncind unde găsea de lucru.
Înainte să plece, i-am spus:
— Dumneavoastră credeți că îmi întoarceți un bine.
Dar adevărul este că le-ați făcut fericite pe fetele mele.
A zâmbit printre lacrimi.
— Atunci suntem chit.
Am clătinat din cap.
— Nu.
Suntem prieteni.
Din ziua aceea, Elena n-a mai lăsat caserole pe ascuns.
Venea pe poartă.
Bătea la ușă.
Fetele o așteptau cu îmbrățișări și întrebări.
Iar duminica făceam împreună clătite.
Maria amesteca aluatul.
Ana presăra zahărul pudră.
Eu pregăteam cafeaua.
Și Elena râdea.
Am înțeles atunci că binele făcut fără să aștepți nimic în schimb se întoarce uneori în cel mai frumos mod.
Nu prin bani.
Nu prin cadouri.
Ci prin oameni care apar exact atunci când ai cea mai mare nevoie de ei.