Am ajuns la adresa pe care mi-o dăduse bărbatul în mai puțin de douăzeci de minute.
Respiram atât de greu încât abia puteam vorbi.
Un domn trecut de șaizeci de ani mă aștepta lângă biroul de informații.
În mâna lui era o geantă neagră.
Am recunoscut-o imediat.
Era geanta mea veche de voiaj.
— Este a dumneavoastră? m-a întrebat.
Am dat din cap.
Mâinile îmi tremurau când am deschis fermoarul.
Înăuntru erau toate economiile pentru nuntă.
Fiecare bancnotă.
Nimic nu lipsea.
Am rămas fără cuvinte.
— Am găsit geanta abandonată pe o bancă. Noroc că avea încă o etichetă cu numărul dumneavoastră de telefon.
Am închis ochii pentru o clipă.
Mihai plecase atât de grăbit, încât luase geanta greșită și o abandonase fără să-și dea seama că înăuntru erau chiar banii pe care îi furase.
Când am ridicat privirea, bărbatul mă privea atent.
— Tu ești Ioana… fiica lui Sorin și a Elenei?
Am încremenit.
— De unde îi cunoașteți?
Un zâmbet trist i-a apărut pe chip.
— Tatăl tău a fost cel mai bun prieten al meu.
Nu te-am mai văzut de când erai copil.
Am rămas aproape o oră de vorbă.
Mi-a povestit lucruri despre părinții mei pe care nu le știam niciodată.
Despre visele lor.
Despre cât de mândri erau de mine.
La plecare mi-a întins o carte de vizită.
— Dacă ai timp săptămâna viitoare, treci pe la biroul meu.
Cred că putem discuta despre viitorul tău.
N-am înțeles atunci la ce se referea.
Dar m-am dus.
Și acea întâlnire avea să-mi schimbe viața.
Firma lui căuta un om exact cu experiența mea.
După câteva interviuri, am primit postul.
Era salariul la care nici nu îndrăznisem să visez.
În câteva luni, viața mea arăta complet diferit.
Îmi cumpărasem o mașină.
Mă mutasem într-un apartament nou.
Și, pentru prima dată după foarte mulți ani, nu-mi mai era teamă de ziua de mâine.
Într-o dimineață am primit un mesaj de la un fost coleg al lui Mihai.
“Ai auzit? L-au prins. Încerca să fugă din țară. Avea datorii uriașe la jocurile de noroc.”
Am citit mesajul de două ori.
Apoi l-am șters.
Nu mai simțeam nici ură.
Nici dorință de răzbunare.
Doar recunoștință.
Dacă ar fi reușit să plece cu banii, probabil aș fi rămas blocată într-o viață construită pe minciună.
Uneori, ceea ce pare cea mai mare tragedie din viața ta este doar începutul drumului spre ceva mai bun.
Iar cea mai valoroasă avere pe care am câștigat-o n-a fost un salariu mai mare.
A fost liniștea de a ști că omul nepotrivit a ieșit din viața mea înainte să-i spun „Da”.