Andreea a rămas nemișcată în pragul sufrageriei.
În fața ei nu mai era bărbatul cu haine simple și barba neîngrijită pe care îl luase de pe o bancă din centrul Brașovului.
Alexandru purta un costum elegant, perfect croit, iar părul și barba îi erau aranjate impecabil.
Întreaga sufragerie era plină de trandafiri.
Pe masă ardeau lumânări, iar cina era pregătită cu grijă.
Pentru câteva clipe, Andreea a avut impresia că intrase în apartamentul greșit.
— Alexandru… ce se întâmplă?
El a zâmbit emoționat.
— A venit momentul să afli cine sunt cu adevărat.
S-a apropiat încet și i-a întins o cutiuță din catifea.
— Mai întâi vreau să-ți spun ceva.
Andreea îl privea fără să înțeleagă.
— În luna asta… m-am îndrăgostit de tine.
Ea a rămas fără cuvinte.
— Nu mă aștept să-mi răspunzi acum. Știu că totul a început ca o înțelegere. Dar pentru mine n-a mai fost doar atât.
A deschis cutiuța.
Înăuntru se afla un inel superb.
— Vreau să mă întrebi peste șase luni dacă mai simți la fel, dar până atunci… aș vrea să știi că eu te iubesc.
Andreea și-a dus instinctiv mâna la gură.
Primul gând care i-a venit în minte a fost altul.
— Alexandru… de unde ai avut bani pentru toate astea?
El a oftat.
— Din banii mei.
— Cum adică?
— Nu am fost niciodată un om sărac.
Liniștea s-a așternut în cameră.
— Atunci… de ce erai pe stradă?
Alexandru a privit câteva secunde pe fereastră.
— Pentru că am avut încredere în oamenii nepotriviți.
S-a așezat pe canapea și i-a povestit totul.
Cu ani în urmă înființase împreună cu frații lui o companie de transport.
Afacerea crescuse spectaculos.
Numai că succesul adusese și lăcomia.
Profitând de o perioadă în care el fusese internat după un accident rutier, frații lui au falsificat mai multe documente și l-au scos din firmă.
Până când a reușit să înțeleagă ce se întâmplase, pierduse aproape tot.
Procesul se întinsese luni întregi.
Își vânduse mașina.
Apoi apartamentul.
În cele din urmă rămăsese fără nimic.
— Nu voiam milă, a spus încet. Am vrut doar să supraviețuiesc până găseam o soluție.
Andreea îl asculta fără să-l întrerupă.
— În ziua în care ai venit la mine cu cafeaua și sandwichul, nu m-ai întrebat câți bani am avut sau cine am fost. Ai văzut doar un om care avea nevoie de ajutor.
Alexandru a zâmbit.
— Nimeni nu mai făcuse asta de foarte mult timp.
Apoi a continuat:
— După ce m-ai primit în casa ta, am avut din nou curajul să lupt. Am angajat o altă echipă de avocați și, în urmă cu două zile, instanța mi-a redat controlul asupra companiei și accesul la toate bunurile mele.
Andreea a simțit că amețește.
— De aceea ai dispărut ieri toată ziua…
El a încuviințat.
— Am vrut să rezolv totul înainte să-ți spun adevărul.
S-a apropiat de ea.
— Dar există ceva mai important decât procesul.
— Ce anume?
— Faptul că tu ai fost singura persoană care m-a tratat cu respect atunci când credea că nu am absolut nimic.
Lacrimile i-au umplut ochii Andreei.
Și-a dat seama că, fără să vrea, în ultima lună ajunsese să-l aștepte în fiecare seară acasă.
Îi plăceau discuțiile lor.
Cafeaua băută dimineața împreună.
Felul în care o făcea să râdă după zile grele.
Doar că nu avusese curajul să recunoască nici măcar față de ea însăși.
S-a apropiat și i-a luat mâna.
— Știi ceva?
Alexandru a privit-o emoționat.
— Cred că și eu m-am îndrăgostit de tine.
El a închis ochii pentru o clipă, încercând să-și stăpânească emoțiile.
— Dar vreau să facem lucrurile cum trebuie, a continuat ea. Căsătoria noastră a început dintr-o înțelegere. Vreau ca peste șase luni să mă ceri din nou de soție.
— Și dacă răspunsul va fi același?
Andreea a zâmbit.
— Atunci vom face o nuntă adevărată. Una la care nu vom mai juca niciun rol.
Alexandru a pus inelul în palma ei.
— Îl păstrezi?
— Îl păstrez. Ca promisiune.
Șase luni mai târziu, în aceeași biserică în care semnaseră cândva doar din obligație, și-au rostit jurămintele cu lacrimi în ochi.
Părinții Andreei au fost primii care i-au îmbrățișat.
Tatăl ei s-a apropiat de Alexandru și i-a spus încet:
— Îți cer iertare. Am crezut că valoarea unui om se vede în hainele pe care le poartă.
Alexandru a zâmbit.
— Nu sunteți primul care a făcut greșeala asta.
În ziua aceea, Andreea a înțeles că cea mai bună decizie din viața ei fusese făcută într-un moment de revoltă.
Pornise la drum încercând să le dea o lecție părinților.
Dar viața îi oferise, în schimb, iubirea pe care nici nu mai spera să o găsească.