Primele secunde m-au făcut să uit unde mă aflam.
Pe ecran apărea holul hotelului în care erau cazați invitații veniți din alte orașe.
Camera surprindea clar două persoane.
Radu.
Și Maria.
Nu era o îmbrățișare întâmplătoare.
Nu era un salut.
Radu o lipise de perete și o săruta cu o pasiune care nu lăsa loc niciunei explicații.
Sub înregistrare apărea data.
Ziua precedentă.
Mi s-a făcut rău.
David mă privea speriat.
— Mami…
Am închis imediat telefonul.
Nu voiam ca el să vadă mai mult.
În față, preotul repeta întrebarea.
— Dacă există vreun motiv…
M-am ridicat.
Toți s-au întors spre mine.
Mama mi-a șoptit:
— Ce faci?
Am mers până în fața altarului.
L-am privit pe mire.
— Adrian…
Trebuie să vezi ceva.
Maria s-a albit la față.
— Nu.
Nu acum.
Am întors telefonul spre Adrian.
A urmărit imaginile fără să spună un cuvânt.
La final și-a ridicat încet privirea spre Maria.
— Este adevărat?
Ea a început să plângă.
— Pot să-ți explic…
El a făcut un pas înapoi.
— Nu.
Nu mai este nimic de explicat.
Și-a scos verigheta din buzunar.
A pus-o pe altar.
Și a ieșit din biserică.
Nimeni nu l-a oprit.
Mama a venit furioasă spre mine.
— Ai distrus nunta surorii tale!
Am simțit că mi se rupe ceva în suflet.
— Eu?
Mi-am ridicat telefonul.
— Nu eu am distrus-o.
Ei au făcut-o ieri.
Eu doar am aflat astăzi.
Trei luni mai târziu divorțul meu era încheiat.
Maria dispăruse din oraș.
Adrian și-a refăcut viața.
Cel mai greu a fost pentru David.
Într-o seară m-a întrebat:
— Mami…
Eu am făcut bine că ți-am arătat telefonul?
L-am luat în brațe.
— Ai făcut cel mai curajos lucru din viața ta.
Dacă nu-mi spuneai…
Am fi trăit cu toții într-o minciună.
El s-a lipit de mine și a închis ochii.
Atunci am înțeles că adevărul poate distruge o nuntă.
Dar poate salva o viață.