Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare.
— Cine ți-a trimis mesajul? am întrebat-o.
Prietena mea a clătinat încet din cap.
— Nu știu. Dar cineva mă urmărea. După ce am plecat de la întâlnire, am observat o mașină neagră în spatele meu. Am crezut că mi se pare. Când am ajuns acasă, am primit mesajul acesta.
Am luat imediat telefonul.
Numărul era ascuns.
Cont creat recent.
Nicio urmă.
În aceeași seară am mers la tata.
Nu i-am spus nimic despre amenințare. L-am întrebat doar dacă își amintește toate femeile cu care ieșise în ultimele luni.
A scos un carnețel.
Ținea acolo toate întâlnirile.
Șase femei.
Șase nume.
Șase dispariții.
M-am hotărât să le caut.
Patru nu au vrut să vorbească deloc.
A cincea a închis imediat telefonul când i-am spus cine sunt.
Doar ultima, o profesoară pensionară din Brașov, a acceptat să mă primească.
Când i-am arătat fotografia tatălui meu, femeia a izbucnit în plâns.
— Tatăl tău este un om minunat… dar cineva nu voia să mai vorbesc vreodată cu el.
Mi-a arătat și ea telefonul.
Același mesaj.
Aceeași amenințare.
Același număr necunoscut.
Atunci am înțeles că nu era o coincidență.
Cineva îi alunga intenționat toate femeile din viața lui.
Am mers direct la poliție.
La început au fost sceptici.
Dar după ce au văzut că toate mesajele veneau de la același dispozitiv și că victimele nu se cunoșteau între ele, au început o anchetă.
Câteva zile mai târziu au descoperit adevărul.
Telefonul fusese folosit chiar din casa mătușii mele, Sabrina.
Am rămas fără cuvinte.
Sabrina era sora mamei.
Femeia care venea în fiecare duminică la noi.
Femeia care îl consola pe tata după moartea mamei.
Când a fost întrebată de polițiști, a cedat imediat.
A recunoscut totul.
— Nu suportam să văd o altă femeie în casa surorii mele… am vrut doar să plece toate.
Ani la rând, aflase de fiecare întâlnire.
Căuta femeile pe internet.
Le urmărea.
Le trimitea mesaje anonime și le speria până când dispăreau.
Tata a aflat adevărul în aceeași după-amiază.
A rămas nemișcat minute întregi.
— Chiar Sabrina…? a șoptit.
Era omul în care avusese cea mai mare încredere după moartea mamei.
Au urmat luni grele.
Poliția a emis un ordin prin care Sabrina nu mai avea voie să se apropie de tata și de femeile pe care le hărțuise.
Viața a început, încet, să intre din nou pe un drum normal.
Câteva luni mai târziu, tata și-a făcut din nou curaj.
A ieșit la o altă întâlnire.
De data aceasta nimeni nu a mai dispărut.
Astăzi sunt împreună.
Iar când îl văd zâmbind din nou, îmi dau seama că nu singurătatea îl condamnase atâția ani.
Ci frica pe care altcineva o răspândise în jurul lui.
Uneori, cel mai mare dușman al unei familii nu este un străin.
Este omul în care ai avut cea mai mare încredere.