Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
A doua zi, Raluca a ajuns la cabinetul de avocatură cu dosarul pregătit de luni întregi.
Avocata a ascultat-o fără să o întrerupă: țipetele, umilințele, banii cheltuiți de Radu pe vânătoare, facturile casei plătite din salariul ei și toate momentele în care îi fusese spus că ea este „isterică”.
— Ați făcut bine că ați păstrat actele, i-a spus avocata. Apartamentul, casa de vacanță și mașina au fost dobândite în timpul căsătoriei. Faptul că unele apar doar pe numele lui nu înseamnă că îi aparțin numai lui.
În seara aceea, Radu a venit la blocul mamei ei cu un buchet mare de trandafiri.
— Te-ai liniștit? Hai acasă, i-a spus când a coborât.
— Nu.
A rămas cu florile în mână.
— Cum adică nu?
Raluca i-a întins un plic.
— Sunt actele pentru divorț și partaj.
Zâmbetul i-a dispărut.
— Pentru o singură ceartă vrei să arunci totul la gunoi?
— Nu pentru o ceartă, Radu. Pentru opt ani.
— Iar începi…
— Nu. Acum termin.
A citit în grabă primele pagini și s-a albit la față.
— Crezi că poți pleca pur și simplu cu banii mei?
— Cu partea care mi se cuvine din bunurile noastre comune.
— Casa de lângă Snagov poți s-o uiți.
— Va decide instanța.
În clipa aceea a înțeles că ea fusese deja la avocat.
— Când ai avut timp să pregătești toate astea?
— Cu suficient timp în urmă ca să nu mai pot fi luată prin surprindere.
Radu a încercat să spună că băuse prea mult, că își pierduse controlul și că de acum înainte totul va fi diferit.
— Ai spus asta de zeci de ori, i-a răspuns Raluca. Acum chiar va fi diferit. Dar numai în viața mea.
Procesul a durat câteva luni.
În timpul lui, avocata a descoperit că Radu încercase deja să obțină un credit garantat cu casa de vacanță și să treacă mașina pe numele fratelui său.
— Dacă veneați cu câteva săptămâni mai târziu, situația ar fi fost mult mai complicată, i-a spus avocata.
La proces, extrasele bancare au vorbit mai clar decât Radu.
Au arătat cine plătise ratele, utilitățile, mâncarea, reparațiile și mobilierul. Au arătat și cât cheltuise el, ani la rând, pe echipamentele sale de vânătoare.
Andrei, colegul care fusese la cină, a acceptat să depună mărturie.
— Radu și-a umilit grav soția în fața tuturor, a spus el. După ce ea a plecat, a zis că oricum se va întoarce, pentru că nu are unde să se ducă.
Radu și-a coborât privirea.
Instanța a stabilit împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Raluca a primit partea care i se cuvenea din apartament, mașină și casa de vacanță, iar cheltuielile personale făcute de Radu din banii comuni au fost luate în calcul.
Câteva luni mai târziu, Raluca s-a mutat într-un apartament mic, aproape de locul ei de muncă.
Nu era la fel de mare ca locuința pe care o împărțise cu Radu. Dar era liniștit.
Putea lăsa o cană pe blat, putea cumpăra altă pâine sau putea uita un prosop în baie fără să-i fie teamă că va urma un scandal.
Într-o zi, Andrei a întâlnit-o întâmplător și i-a spus:
— Încă îmi este rușine că am stat la masa aceea și am tăcut.
Raluca a zâmbit.
— Important este că, până la urmă, am reușit să plec singură.
În seara în care Radu a dat-o afară, credea că pleacă doar soția lui.
Nu știa că, odată cu ea, pierdea pentru totdeauna dreptul de a-i mai controla viața.