Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Nu mă lăsați singură cu ei. Mi-e frică. Eu nu vreau operația.
Am rămas lângă ea.
— Bine.
M-am întors spre Mariana și Andrei.
— Am nevoie să vorbesc câteva minute singură cu Ioana.
— Putem rămâne, a spus Mariana.
— Nu.
Tonul meu a făcut-o să se oprească.
Andrei a luat plicul de pe noptieră.
— Hai, mamă.
Au ieșit.
Când ușa s-a închis, Ioana a început să vorbească.
Era căsătorită de trei ani.
Mariana alesese data nunții după o consultație astrologică.
Apartamentul în care locuiau fusese cumpărat de Mariana, iar asta devenise argumentul pentru aproape orice.
Ea alesese mobila.
Insistase asupra numelui copilului.
Stabilea sărbătorile, vizitele și concediile.
Iar Andrei evita fiecare conflict.
— Îmi spune mereu că e mai simplu să o lăsăm pe mama lui, mi-a spus Ioana. Că după aceea facem noi cum vrem.
— Și faceți?
A dat din cap.
Nu.
— De data asta au hotărât că trebuie să nasc pe 8. Andrei spune că e doar o dată și că nu merită să stric relația cu mama lui pentru atât.
— Dar tu ce vrei?
— Vreau să nu facă nimeni nimic doar pentru data aia. Dacă există un motiv medical, ascult medicii. Dar nu vreau să fiu operată pentru horoscop.
Asta era suficient.
Am chemat medicul care o avea în grijă și Ioana i-a spus direct ce îmi spusese mie.
După evaluare, concluzia pentru ziua aceea a rămas simplă: nu exista un motiv medical pentru intervenția pe care familia încerca s-o obțină.
Când Mariana și Andrei au intrat din nou, Mariana a întrebat imediat:
— Deci rămâne pe 8?
Medicul i-a răspuns că nu se va stabili o intervenție doar pentru data cerută de familie.
Mariana s-a ridicat.
— Atunci mergem la clinica cealaltă.
Ioana a ridicat capul.
— Eu nu merg.
Mariana s-a întors spre ea.
— Cum adică?
— Rămân aici.
— Ioana, am vorbit despre asta.
— Tu ai vorbit. Eu am tăcut.
Andrei s-a apropiat de pat.
— Hai să nu facem scandal aici.
— Nu fac scandal. Îți spun că nu plec.
— Mama a făcut toate aranjamentele.
— Pentru corpul meu?
— Nu spune așa.
— Cum să spun?
Mariana și-a luat geanta.
— Andrei, cheamă mașina. Discutăm acasă.
— Eu nu vin, a repetat Ioana.
De data aceasta Andrei s-a enervat.
— Și ce vrei să fac eu? Să-i spun mamei că toată lumea s-a organizat degeaba?
Ioana s-a uitat lung la el.
— Da.
N-a fost momentul acela frumos în care soțul și-a dat brusc seama că greșise.
Andrei a plecat cu mama lui.
Ioana a rămas.
În zilele următoare, presiunea a continuat.
Mariana o suna.
Andrei îi trimitea mesaje.
Ba că la cealaltă clinică puteau discuta.
Ba că astrologul spusese că următoarea perioadă era nefavorabilă.
Ba că rudele fuseseră deja anunțate.
Ioana nu și-a schimbat răspunsul.
Pe 8 nu a născut.
Dar nici problema cu Andrei nu a dispărut odată cu data.
Când s-a întors acasă, i-a spus că nu mai acceptă ca mama lui să decidă pentru ei doar pentru că apartamentul îi aparținea.
Andrei a încercat din nou argumentul pe care îl folosise ani întregi:
— Dacă ne certăm cu ea, ne poate spune să plecăm.
— Atunci plecăm.
Pentru el, asta era mult mai greu decât un simplu “bine”.
Însemna chirie.
Însemna să renunțe la confort.
Însemna să-i spună mamei lui nu fără să aibă o plasă de siguranță.
Ioana i-a spus că, după naștere, nu se mai întoarce în apartamentul Marianei dacă lucrurile rămân la fel.
Andrei a crezut la început că era o amenințare spusă la nervi.
Nu era.
Aproape trei săptămâni mai târziu, Ioana a revenit la maternitate cu travaliul început.
Era aproape de 39 de săptămâni.
De data aceasta nu avea nimeni un horoscop în mână.
Andrei era cu ea.
Mariana nu.
Ioana a născut o fetiță sănătoasă.
Câteva ore mai târziu, Andrei m-a întâlnit pe hol.
— Mama încă e supărată.
N-am răspuns.
— Ioana spune că nu vine acasă dacă mama continuă să intre peste noi și să decidă tot.
— Asta trebuie să discutați voi.
A dat din cap.
După externare, Ioana nu s-a întors direct în apartamentul Marianei.
A stat o perioadă la părinții ei împreună cu fetița.
Andrei a rămas prins între cele două case până când a trebuit să aleagă ce era dispus să piardă.
În cele din urmă, el și Ioana au închiriat un apartament mic.
Nu era la fel de confortabil.
Plăteau chirie.
Avea doar două camere.
Dar cheia era a lor.
Mariana și-a văzut nepoata.
Ioana nu i-a interzis niciodată asta.
Însă vizitele nu au mai fost hotărâte de Mariana, iar deciziile despre copil nu au mai început cu “mama spune că”.
Relația dintre ele a rămas rece o vreme.
Andrei a continuat să vorbească cu mama lui, dar nu s-a mai întors să locuiască în apartamentul ei.
Ioana a rămas cu el.
Nu pentru că plicul, horoscopul și cei trei ani de tăcere dispăruseră.
Ci pentru că, atunci când a venit momentul să aleagă între confortul oferit de mama lui și familia pe care și-o făcuse, Andrei a acceptat în sfârșit costul.
Iar fetița lor s-a născut când a venit timpul ei.
Nu pe 8.