Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Era Sorin, fratele meu mai mare.
Venise înainte de șapte.
Cu o seară înainte, după ce Mihai se culcase, îi trimisesem un singur mesaj:
“Poți să vii dimineață? Am nevoie să plec de aici.”
Nu-i mai cerusem niciodată asta.
Sorin nu pusese întrebări prin mesaje.
Venise.
Acum stătea la masa din bucătărie, cu mâinile la vedere și o ceașcă de cafea în față.
Mihai s-a uitat când la el, când la mine.
— Ce caută el aici?
Sorin nu i-a răspuns în locul meu.
Am făcut-o eu.
— A venit să mă ajute să plec.
Mihai a râs scurt.
— Să pleci unde?
— De aici.
— Irina, termină.
A făcut un pas în bucătărie.
Sorin a rămas așezat.
— Nu te băga, i-a spus Mihai.
— N-am venit să mă bag în căsnicia voastră, a răspuns Sorin. Am venit pentru că sora mea mi-a cerut să vin.
Mihai s-a întors spre mine.
— Ce i-ai spus?
— Ce s-a întâmplat aseară.
— Ce s-a întâmplat?
Tonul lui s-a schimbat.
— Ne-am certat.
— M-ai lovit.
— Nu începe iar.
— Mi-am pierdut cunoștința.
— Ai căzut.
Sorin și-a ridicat privirea spre el.
— Mihai…
— Tu nici măcar n-ai fost aici!
— Exact. De asta o ascult pe ea.
Mihai a venit spre mine, dar s-a oprit la câțiva pași.
— Și ce vrei acum? Să faci spectacol în fața fratelui tău?
— Nu.
— Atunci spune-i să plece și discutăm.
— Eu plec cu el.
Pentru câteva secunde nu a spus nimic.
Apoi a văzut geanta de lângă mine.
— Ai pregătit-o deja?
— Da.
— După o ceartă?
— Nu după o ceartă.
Am scos telefonul vechi.
Nu i l-am întins lui Mihai.
I l-am dat lui Sorin.
— Aici sunt fotografiile și datele.
Mihai s-a uitat la telefon.
— Ce fotografii?
— Cele pe care le-am păstrat.
Fața lui s-a schimbat.
— M-ai fotografiat pe ascuns?
— M-am fotografiat pe mine.
— De când?
N-am răspuns.
A înțeles singur.
A început să se plimbe prin bucătărie.
— Incredibil. Deci tu de ani întregi pregătești asta.
— Nu pregăteam nimic. Încercam să găsesc curaj să plec.
— Și eu sunt monstrul, nu?
Sorin s-a ridicat abia atunci, dar nu s-a apropiat de el.
— Nu pentru asta am venit.
Mihai l-a privit.
— Atunci pentru ce?
— Ca Irina să-și poată lua lucrurile și să plece în siguranță.
— Este soția mea.
Am răspuns înaintea fratelui meu.
— Tocmai asta trebuia să-ți amintești aseară.
Mihai s-a întors spre mine.
Furia dispăruse pentru moment.
— Irina, hai să nu facem o prostie. Am fost nervos. Îmi pare rău.
Îl mai auzisem.
— Mergem la terapie, a continuat. Fac orice vrei. Dar nu pleca așa.
— Nu plec “așa”. Plec după ani în care mi-am spus că următoarea dată va fi ultima.
A încercat altceva.
— Și unde te duci?
— Nu trebuie să știi acum.
— Sunt soțul tău!
— Deocamdată.
Asta l-a înfuriat din nou.
— Sorin ți-a băgat prostiile astea în cap?
— Sorin a aflat azi-noapte.
— Familia ta ne distruge căsnicia!
M-am uitat la el.
— Familia mea nici măcar nu știa ce se întâmplă.
Nu mai avea ce să răspundă la asta.
Mi-am luat geanta.
Sorin a luat-o pe cea mai grea dintre cele două pe care le pregătisem în dormitor.
Mihai s-a pus lângă ușă.
Nu m-a atins.
— Dacă ieși acum, să nu crezi că te întorci când vrei.
Am rămas în fața lui.
— Nu plec ca să mă întorc.
Sorin a scos telefonul.
— Mihai, dă-te din dreptul ușii.
— Mă ameninți?
— Nu. Dacă nu o lași să plece, chemăm poliția.
Mihai s-a uitat la mine.
Probabil aștepta să-l opresc pe Sorin.
N-am făcut-o.
După câteva secunde s-a dat la o parte.
Am ieșit.
În aceeași zi am cerut ajutor și am început să mă interesez oficial ce trebuie să fac pentru a nu mai fi obligată să mă întorc singură în apartament.
Fotografiile și notițele mele n-au rezolvat magic totul și nici următoarele săptămâni n-au fost simple.
Mihai m-a sunat.
A alternat între scuze, promisiuni și acuzații că îi distrug viața.
Nu m-am întors.
Când a trebuit să-mi recuperez restul lucrurilor, n-am mers singură.
Am început demersurile pentru divorț și pentru măsurile de protecție de care aveam nevoie.
Sorin nu l-a lovit niciodată pe Mihai și nu l-a amenințat.
De fapt, cel mai important lucru pe care l-a făcut în dimineața aceea a fost mult mai simplu:
a venit când i-am spus că am nevoie de el.
Căsnicia mea cu Mihai s-a încheiat.
Iar după dimineața în care am ieșit cu geanta pe ușă, nu am mai locuit niciodată cu el.