Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Stătea exact unde îl lăsasem.
Nu s-a ridicat. Nu și-a oprit mama. Nu a venit spre mine.
Și atunci am plecat.
Am ajuns acasă udă de ploaie.
Tata era în sufragerie.
Când m-a văzut, s-a ridicat.
— Ce ai pățit la obraz?
Atunci i-am povestit tot.
Despre plic.
Despre copil.
Despre Monica.
Și despre Sorin, care rămăsese pe scaun.
Tata m-a ascultat până la capăt.
— Tu ce vrei să faci cu sarcina?
— Vreau copilul.
— Atunci copilul rămâne. Restul rezolvăm pe rând.
— Monica a spus că mă distruge dacă fac probleme.
Tata și-a pus ochelarii.
— Te-a lovit într-un restaurant, în fața oamenilor. Mâine depunem plângere.
Victor Moldovan lucrase zeci de ani în sistemul judiciar și, după pensionare, acceptase un post administrativ la arhiva unei instanțe.
Familia lui Sorin văzuse doar funcția de acum.
Pentru mine nu conta cine îl cunoștea pe tata.
Nu voiam răzbunare.
Voiam ca Monica să nu poată cumpăra și apoi șterge ce făcuse.
Am depus plângerea.
Restaurantul avea camere, iar incidentul fusese văzut de mai multe persoane.
Două zile mai târziu m-a sunat Sorin.
— Trebuie să vorbim.
Ne-am întâlnit într-o cafenea.
A venit singur.
— Mama a exagerat.
— M-a lovit.
— Știu. Dar era nervoasă.
— Și tu ce erai?
A tăcut.
— Oana, situația asta poate deveni foarte urâtă pentru toată lumea.
— Pentru mine a devenit urâtă în restaurant.
— Mama este dispusă să-și ceară scuze. Și putem discuta despre copil.
— Putem?
— Îl recunosc. Te ajut financiar. Facem totul civilizat.
— În schimbul a ce?
Sorin și-a coborât vocea.
— Retragi plângerea.
M-am uitat la el.
— Deci și copilul tău are un preț.
— Nu asta spun.
— Ba exact asta spui.
Am plecat.
În săptămânile următoare Monica a încercat altă tactică.
Nu m-a mai amenințat.
M-a sunat să-mi ofere bani pentru copil.
Apoi ajutor cu o locuință.
Apoi mi-a transmis prin Sorin că scandalul ar putea afecta începutul carierei lui.
Răspunsul meu a rămas același.
Plângerea nu era monedă de schimb.
Sarcina a continuat.
Eu și Sorin nu ne-am împăcat.
Când s-a născut Daniel, Sorin a cerut să fie trecut ca tată și a început să vorbească despre implicarea lui în viața copilului.
N-am împiedicat asta.
Dar nici nu m-am întors la el.
Responsabilitățile lui față de Daniel au fost stabilite separat de relația noastră.
Monica a răspuns pentru agresiunea din restaurant conform procedurii. Nu i-am cerut tatălui meu să-i închidă afacerile și nici să-i distrugă familia.
Sorin a venit la mine încă o dată după naștere.
— Putem încerca din nou. Pentru Daniel.
— În seara aceea, mama ta m-a lovit.
— Știu.
— Dar eu nu m-am despărțit de tine pentru palma ei.
M-a privit nedumerit.
— M-am despărțit de tine pentru că ai văzut-o și ai rămas pe scaun.
N-a mai avut ce să spună.
Au trecut trei ani.
Daniel își cunoaște tatăl, iar Sorin își asumă responsabilitățile față de el.
Eu și Sorin nu ne-am împăcat niciodată.
Mi-am continuat cariera, iar tata a devenit bunicul care îl așteaptă pe Daniel cu câte o jucărie nouă și cu povești din vremea când eu eram copil.
Plicul din restaurant nu ne-a făcut bogați și nici influența tatălui meu nu a distrus pe nimeni.
Dar în seara aceea am aflat ceva suficient de important despre bărbatul cu care credeam că-mi voi petrece viața.
Nu faptul că mama lui era capabilă să mă lovească a încheiat relația noastră.
Faptul că el a privit-o făcând-o și a ales să rămână așezat.