CeZiceLumea.ro

Un fior îi străbătu spatele. Copiii aveau aceeași privire albastră ca a lui, aceeași expresie a ochilor pe care o vedea în oglindă în fiecare

În clipa aceea, liniștea din casă devenise apăsătoare. Cadourile colorate pe care le adusese păreau acum doar niște bucăți fără valoare, aruncate la picioarele noastre.

Am ieșit pe străzile ude, cu pașii grei și sufletul sfâșiat. Ploua mărunt, iar lumina felinarelor se amesteca cu lacrimile mele. Nu aveam o destinație,

Privirea tatălui Emilei avea ceva din severitatea unui om obișnuit să fie ascultat fără crâcnire. Nu spunea nimic, dar aerul greu al cafenelei îl trăda:

În curtea școlii, câțiva elevi rămăseseră strânși în cercuri mici, cu telefoanele în mână, trimițând mesaje. Nimeni nu vorbea cu voce tare, dar zvonurile prindeau

CONTINUAREA 👉Janine s-a uitat la mine și chipul ei s-a înmuiat. – Tatăl tău a trecut casa într-un fond de încredere, pe numele tău. Cheryl