CeZiceLumea

Pentru câteva secunde am rămas nemișcată. Mănușa era reală. O țineam în mâini. Îi recunoșteam fiecare zgârietură din pielea uzată. Mihai o purtase ani întregi

În dimineața următoare, m-am trezit înaintea soarelui. În casă era liniște, doar ceasul vechi își mișca ușor acele. Mi-am făcut o cafea tare și am

Diana a râs, sprijinindu-și fruntea de umărul lui: — Lasă, că nu mă stric așa ușor. Dar, în sufletul ei, emoțiile se amestecau. Bucurie, teamă,

Cu trei zile înainte de petrecere, stăteam singură în apartamentul meu, privind lumina care se strecura printre jaluzele. În tăcerea aceea, am simțit pentru prima

Pe gresie se afla o fotografie. Nu era îndoită și nici veche. Părea proaspăt imprimată. Am ridicat-o înainte ca Andreea să apuce să o ia.

Andrei râse. — Mariana nici măcar nu știe să citească un extras de cont fără ajutorul meu. Bianca zâmbi, dar ceva din hotel o incomoda.

Am scos obiectul cu grijă dintre firele colorate. Era un teanc gros de scrisori. Zeci de plicuri. Unele vechi, îngălbenite de timp. Altele recente. Toate

Alexandru a făcut un pas înainte. — Mariana, nu este ceea ce crezi. Ea a ridicat privirea. — Atunci spune-mi ce ar trebui să cred

Am rămas la fermă. La început pentru că nu aveam unde merge. Apoi pentru că voiam răspunsuri. Bunicul m-a pus la treabă. M-a învățat să