CeZiceLumea.ro

Râsul ei nu era slab. Nu era pierdut. Era clar. Cald. Sigur. Holul a amuțit. Victor s-a încruntat. „Ce e așa amuzant?” Maria și-a șters

Operatorul de la 112 a răspuns după două tonuri. „Vă rog, trimiteți imediat un echipaj. Soția mea e încuiată în dormitor. Țipă. Copilul meu e

M-am întors speriată. Era Daniel. Nu-l mai văzusem niciodată cu privirea aceea. Nu era furie. Nu era rușine. Era hotărâre. — Bunico, nu pleci nicăieri,

…în mașină, iar ușa s-a trântit cu un zgomot surd, acoperit de viscol. Respirația lupoaicei era grea, sacadată. Puii scânceau încet, căutând căldură. Mirosul de

…Dar liniștea aceea nu avea să dureze la nesfârșit. Au trecut aproape șapte ani de atunci. Copiii creșteau frumos, sănătoși, alergau prin curte printre găini

Marius a rămas cu gura întredeschisă, iar în sală s-a făcut o liniște de auzeai cum trosnește gheața în pahare. Am deblocat telefonul și l-am

Sofia a ridicat privirea din telefon și a lăsat liniștea să se așeze. Opt minute. Atât îi mai rămăsese. Nu pentru a se justifica. Nu

Un murmur a străbătut sala, iar blițurile au luminat fețele surprinse. — Lucas! a exclamat Victoria, ridicându-se brusc, pierzându-și calmul studiat. Însă băiatul ajunsese deja

Umerii lui tremurau ca și cum ar fi dus pe ei un sac de ciment de ani întregi. Pentru prima dată după aproape două decenii,