Am rămas nemișcată câteva secunde.
Nici ea nu părea mai puțin surprinsă.
— Laura… a spus încet.
— Mihaela…
Femeia care îmi făcuse viața un calvar în liceu stătea acum în fața mea.
Femeia care mă umilise ani la rând.
Care împrăștiase zvonuri despre mine.
Care îmi furase până și băiatul cu care trebuia să merg la balul de absolvire.
A făcut un pas în spate.
— Intră…
Am intrat fără să spun nimic.
Din sufragerie se auzeau râsetele copiilor.
Fiul meu și Sofia se jucau de parcă se cunoșteau de o viață.
Noi două, în schimb, abia puteam să ne privim.
Mihaela a turnat două pahare cu vin.
— Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că tu ești mama lui Mike.
— Nici mie că tu ești mama Sofiei.
Au urmat câteva minute de liniște apăsătoare.
În cele din urmă, ea a zâmbit ironic.
— Tot atât de sensibilă ai rămas?
Am simțit cum îmi fierbe sângele.
— Iar tu tot atât de arogantă.
Discuția s-a terminat aproape înainte să înceapă.
Am plecat acasă hotărâtă să nu mai dau niciodată ochii cu ea.
Dar copiii aveau alte planuri.
Mike și Sofia deveniseră de nedespărțit.
În fiecare dimineață mergeau împreună în clasă.
În fiecare pauză se jucau împreună.
Până când, într-o după-amiază, am primit un telefon de la învățătoare.
— Doamnă Laura, vă rog să veniți mâine dimineață la școală. Este important.
Am simțit imediat că ceva nu este în regulă.
A doua zi am intrat în birou.
Învățătoarea era deja acolo.
La fel și Mihaela.
M-a privit cu un zâmbet pe care îl cunoșteam prea bine încă din liceu.
— Fiul dumneavoastră o hărțuiește pe Sofia, a spus învățătoarea.
Am rămas fără cuvinte.
— Este imposibil! Sunt cei mai buni prieteni!
Mihaela și-a încrucișat brațele.
— Sofia mi-a povestit tot. Mike o face să plângă aproape în fiecare zi.
Nu-mi venea să cred.
Știam că fiul meu nu ar fi făcut niciodată așa ceva.
Dar în acel moment am înțeles că trecutul nu rămăsese în urmă.
Mihaela era hotărâtă să-mi distrugă viața încă o dată…
Ce nu știa ea era că adevărul avea să iasă la iveală într-un mod pe care nu l-ar fi putut controla niciodată.