CeZiceLumea.ro

Două zile mai târziu stăteam în biroul avocatei mele. Dosarul era deschis pe masă. Ea răsfoia documentele cu un calm care mă făcea să cred

Mama mea nu s-a grăbit să spună nimic. A rămas în picioare lângă mine, elegantă și calmă, în timp ce avocatul lui Radu deschidea documentul

Am rămas nemișcată în fața ușii. Nu vedeam persoana cu care vorbea Sara, dar îi auzeam vocea. O voce slabă, de adolescentă. — Mulțumesc, mama.

Elena intră în sat în dimineața următoare și înțelese imediat de ce oamenii erau atât de speriați. Peste tot vedea copii întinși pe pături, bătrâni

— Mereu transformi totul în problema altora. Ploaia continua să cadă. Eu eram pe jos. Pe podeaua mea. În fața ușii mele. Cu mâncarea pe

Am rămas nemișcată în mijlocul bucătăriei, cu fotografia în mâini. Fetița din imagine avea același semn în formă de semilună pe obrazul stâng. În același

Cu mâinile tremurând, am format numărul lui Andrei. A răspuns imediat. Vocea lui era calmă. Relaxată. De parcă lumea nu se prăbușea în jurul meu.

Pentru câteva secunde n-am reușit să spun nimic. Stăteam pe marginea patului, cu telefonul la ureche și cu privirea pierdută. — Ești sigură? am întrebat

— Nu. Salonul a amuțit. Dosarul a alunecat din mâinile Elenei și a căzut pe podea. Doctorul Radu, care intrase în urma ei, a rămas