CeZiceLumea

Am deschis ușa fără grabă. În fața mea stătea Alex, cu un buchet de flori în mâini și cu privirea coborâtă. Părea îmbătrânit cu zece

Am rămas câteva secunde nemișcată în fața porții. Casa în care crescusem nu mai era a noastră. În curte erau muncitori care mutau mobilier, iar

Am rămas câteva clipe nemișcată, privind cum sora mea despacheta haine în dulapurile mele de parcă locuia acolo de ani întregi. — Alina… vorbești serios?

Am rămas nemișcată în pragul ușii, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. Mama mă privea îngrozită, iar bărbatul din fața mea avea ochii plini de lacrimi.

Am rămas câteva clipe cu dosarul în mâini, incapabilă să spun un cuvânt. Femeia din fața mea plângea în tăcere, iar în spatele meu îi

Am clipit cu greu, iar lumina salonului m-a orbit pentru câteva secunde. Primele chipuri pe care le-am văzut au fost ale medicilor, apoi ale asistentelor.

Bărbatul care coborâse din primul SUV s-a apropiat încet de poartă, sprijinindu-se într-un baston elegant. Purta ochelari închiși la culoare și era însoțit de doi

În dimineața următoare, am plecat din nou la muncă fără să-i spun nimic lui Petru. Nu voiam să-l fac să se simtă vinovat. Era doar

Am intrat din nou în salon cu inima bătând atât de tare încât aveam impresia că o aud toți cei din jur. David stătea lângă