În seara de Crăciun, o tragedie fără precedent a zguduit întreaga țară. Complexul turistic „Ferma Dacilor” din Prahova a fost mistuit de flăcări, iar în urma devastării, opt vieți nevinovate au fost luate, majoritatea dintre acestea fiind copii și tineri. Printre victime se numără și Victor Dinicu, un băiat de doar 11 ani, pasionat de hochei și fiul patronului locației, Cornel Dinicu. Această tragedie a lăsat în urmă durere, lacrimi și familii distruse.
Imagini cutremurătoare surprinse în satul Tohani, Prahova, arată durerea adâncă a celor care își plâng copiii și apropiații. Victor Dinicu, micul campion, și-a pierdut viața într-un incendiu care a distrus complet „Ferma Dacilor”. Cu inimile sfâșiate, părinții își conduceau astăzi copilul pe ultimul drum. Imaginile emoționante de la înmormântare reflectă o comunitate îndurerată, care își exprimă susținerea și respectul pentru familia Dinicu.
Patronul de la „Ferma Dacilor” își conduce fiul pe ultimul drum
La capela Vatra Luminoasă, unde a fost depus trupul neînsuflețit al lui Victor, cei dragi și prietenii au avut ocazia să-și ia adio de la micul erou. Lumânările aprinse și cuvintele de consolare au transmis durerea profundă a unei pierderi premature. Imaginile de la înmormântare dezvăluie scene emoționante, în care colegii de hochei ai micuțului își poartă cu ei crosele, iar o persoană ține strâns la piept un urs de pluș, simbol al inocenței pierdute.
Victor Dinicu, în vârstă de doar 11 ani, avea o pasiune vie pentru hochei și făcea parte din echipa U13 a Coroanei Brașov. Visurile sale în domeniul sportului de performanță au fost brusc întrerupte în noaptea de 25 decembrie, când a avut loc tragedia. Trupul său carbonizat a fost descoperit în dimineața zilei de 26 decembrie, aducând în sufletele celor apropiați o durere inimaginabilă.
Foștii colegi ai lui Victor au venit să îi aducă un ultim omagiu
Cortegiul funerar, în drum spre cimitir, reprezintă ultimul act al acestei drame, unde micul Victor Dinicu își va găsi liniștea veșnică. Comunitatea locală se alătură în suferința familiei, iar hocheiștii juniori poartă în continuare cu mândrie crosele, omagiind astfel memoria camaradului lor.