În viața de cuplu, se întâlnesc adesea conflicte de diverse intensități, unele având potențialul de a destabiliza relația, în timp ce altele contribuie la consolidarea ei. Totuși, atunci când aceste confruntări se transformă în adevărate războaie, alegerea între a renunța sau a lupta pentru relație devine o decizie crucială.
Un bărbat împărtășește experiența sa despre cum a reușit să salveze căsnicia, o poveste în care rugăciunea și schimbarea de sine au avut un rol esențial.
O căsnicie care avea să se destrame
Anii de conviețuire cu soția sa au fost marcați de conflicte persistente, iar analizând retrospectiv, el nu înțelege exact ce i-a adus împreună pe cei doi, având în vedere diferențele semnificative de personalitate. Faima și avere au adăugat complicații în loc să facă mariajul mai ușor, exacerbând problemele existente și creând un zid defensiv între inimile lor. Se aflau într-un cerc vicios al disputelor constante, iar divorțul devenise o discuție frecventă.
Momentul de cotitură a survenit în timpul unui turneu de promovare, când o ceartă telefonică cu soția sa l-a adus într-un punct de răscruce. Izolat, nervos și plin de frustrări, a decis să se întoarcă către divinitate într-un act disperat. Într-o rugăciune sinceră sub dușul unui hotel, și-a exprimat suferința și neputința, cerând ajutor divin pentru a salva căsnicia.
“Fiica mea cea mare mi-a zis de curând: «Cea mai mare teamă a mea când eram mică era că tu și mama veți divorța. Apoi, pe la 12 ani, mi-am dat seama că lupta pe care ai dus-o tu pentru că lucrul asta să nu se întâmple a fost atât de grea, încât poate chiar ar fi fost mai bine dacă ați fi divorțat». Apoi a zâmbit: «Mă bucur că ați rămas împreună».
Ani la rând, soția mea și cu mine am avut tot felul de conflicte. Uitându-ne în urmă, nici nu-mi dau seama exact ce ne-a adus împreună căci personalitățile noastre erau complet diferite. Și cu cât mariajul nostru înainta, cu atât diferențele dintre noi se accentuau.
Faima și averea nu ne-au făcut căsnicia mai ușoară. De fapt, chiar au amplificat problemele dintre noi. Disputele noastre erau atât de constante încât devenise de-a dreptul dificil să ne imaginăm o relație pașnică. Eram tot timpul defensivi, ne ridicasem un zid în jurul inimilor. Eram în pragul divorțului, discutasem despre asta de nenumărate ori.
Într-o zi, pe când mă aflăm în turneul de promovare a uneia dintre cărțile mele, am avut o dispută telefonică iar soția mea mi-a trântit telefonul. Eram singur, nervos și plin de frustrări. Ajunsesem la capătul răbdării și al puterii”, și-a început povestea bărbatul.
Soluția care a rezolvat problema
Într-un moment de inspirație, a început să se roage pentru propria transformare. Rugăciunile sale au continuat până târziu în noapte și chiar și în drum spre casă. Când s-a întâlnit din nou cu soția, hotărât să își schimbe comportamentul.
„M-am rugat până noaptea târziu. M-am rugat următoarea zi, în drum spre casă. M-am rugat când am pășit în casă și mi-am revăzut soția care abia dacă m-a recunoscut. În noaptea aceea, stand în pat cu ea, dar la o distanță considerabilă unul de celălalt, am știut ce am de făcut.
În dimineață următoare, m-am apropiat de soția mea în pat și am întrebat-o: «Cum îți pot face ziua mai bună?»
M-a privit furioasă și a întrebat: «Poftim?»
«Cum îți pot face ziua mai bună?»
«Nu poți», mi-a zis. «De ce întrebi asta?»
«Pentru că vorbesc serios», i-am zis. «Cum îți pot face ziua mai bună?»
M-a privit cu cinism. «Chiar vrei să faci ceva? Fă curat în bucătărie.»
Probabil se aștepta să mă supăr. În schimb, a primit un răspuns pozitiv din partea mea: «În regulă».
M-am dat jos din pat și am început să fac curățenie în bucătărie.
În ziua următoare, i-am pus aceeași întrebare: «Ce pot face să-ți fac ziua mai bună?»
«Fă curățenie în garaj».
Am inspirat adânc aer în plămâni. Avea să urmeze o zi plină și eram convins că mi-a cerut acest lucru intenționat.
Am fost pe punctul de a riposta, însă i-am răspuns: «În regulă».
În cele 2 ore care au urmat, am făcut curățenie în garaj.
Soția mea nu știa la ce să se aștepte din partea mea.
A treia zi, i-am pus aceeași întrebare: «Ce pot face azi că tu să ai o zi mai bună?»
«Nimic”, mi-a zis. «Nu poți face nimic. Încetează să mă tot întrebi asta.»
«Îmi pare rău, dar nu am cum să fac asta. Mi-am luat un angajament față de mine însumi. Deci ce să fac să ai o zi mai bună?»,
«De ce faci asta?»
«Pentru că îmi pasă de ține», i-am răspuns. «Și de căsnicia noastră.»
În cea de-a patra dimineață, i-am pus aceeași întrebare. În zilele următoare la fel. Iar în cea de-a două săptămâna, s-a întâmplat un miracol. Când i-am adresat celebra întrebare soției mele, ochii acesteia s-au umplut de lacrimi. Apoi a izbucnit în plâns.
Când a fost în stare să vorbească, mi-a spus: «Încetează să mă mai întrebi asta. Nu tu ești problema. Eu sunt. Mi-e greu să trăiesc cu ea. Nici măcar nu știu de ce stai cu mine.»
Atunci, i-am ridicat ușor bărbia, până a ajuns să mă privească în ochi. «Pentru că te iubesc», i-am zis. «Cum îți pot face ziua mai bună?» «Eu ar trebui să te întreb asta.» «Ar trebui», i-am răspuns, «dar nu acum. Acum, eu sunt cel care trebuie să facă schimbarea. Tu trebuie doar să afli cât de mult însemni pentru mine.»
Și-a așezat capul pe pieptul meu. «Regret enorm că am fost atât de rea.»
«Te iubesc», i-am spus eu. «Te iubesc», a adăugat și ea. «Ce pot face pentru a-ți face ziua mai bună?»
M-a privit cu dragoste: «Putem petrece puțin timp împreună?»
Am zâmbit. «Mi-ar plăcea».
Am continuat să-i adresez aceeași întrebare pe parcursul unei luni. Conflictele dintre noi au luat sfârșit. Apoi, soția mea a început să-mi pună ea întrebarea: «Ce pot face pentru ține? Cum pot fi o soție mai bună pentru ține?»
Zidul dintre noi a căzut. Am început să avem discuții minunate despre ce vrem de la viață și ce putem face pentru a ne face unul celuilalt viață mai fericită. Nu ne-am rezolvat toate problemele, nici măcar nu pot spune că nu au mai avut loc conflicte.
Dar natură conflictelor de acum era foarte diferită față de natură conflictelor anterioare. Acum, erau mult mai rare și lipsite de substanță. Niciunul dintre noi nu le-a mai alimentat. Nu voiam decât să nu ne mai facem rău unul altuia.
Mariajul nostru a depășit deja vârstă de 13 ani. Și nu doar că îmi iubesc soția, o plac enorm. Îmi place să fiu cu ea. Am nevoie de ea. Multe dintre diferențele dintre noi deveniseră acum puncte forțe. Restul diferențelor nici nu mai conta. Am învățat cum să avem grijă unul de celălalt și cel mai important este poate faptul că acum există dorința această.
Căsătoria este grea. Dar greu este și să fii părinte, să-ți păstrezi formă fizică și psihică, să scrii cărți sau orice alt lucru care este important în viață unui om. Este un dar nemaipomenit să ai un partener în această viață. Eu, personal, am învățat că instituția căsătoriei ne poate ajută să ne vindecăm acele părți din noi pe care le iubim cel mai puțin. Pentru că toți avem lucruri pe care le iubim mai puțin la noi.
Cu timpul, am învățat că experiență noastră nu a fost altceva decât ilustrarea unei lecții mult mai importante despre căsnicie. Întrebarea pe care orice om aflat într-o relație trebuie să i-o adreseze partenerului lui este: «Ce pot face pentru ține pentru a-ți face ziua mai frumoasă?»
Asta înseamnă adevărată iubire. Romanele de dragoste sunt toate despre dorința și fericire, dar fericirea nu vine din dorința. Dragostea adevărată nu înseamnă să dorești o persoană, ci să-ți dorești să o faci fericită, uneori chiar în detrimentul propriei fericiri.
Nu susțin că ceea ce ni s-a întâmplat nouă va funcționa în cazul tuturor cuplurilor care se confruntă cu probleme. Nici măcar nu cred că trebuie salvate toate căsniciile. Eu, însă, Îi sunt extrem de recunoscător lui Dumnezeu pentru inspirația pe care mi-a dat-o în aceea zi.
Sunt recunoscător că familia mea este intactă și că mă trezesc în fiecare dimineață lângă soția mea, cel mai bun prieten al meu. Sunt recunoscător că și acum, după atâția ani, fiecare dintre noi și-a păstrat obiceiul de a-l întreba pe celălalt: «Ce pot face pentru a-ți face ziua mai bună?» Să fii de partea cealaltă a întrebării este un lucru pentru care merită să te trezești în fiecare dimineață.”