Psalmul care indeplineste dorinte si aduce iertarea celor mai grele pacate invoca 72 de nume Divine.
Psaltirea este o carte liturgica fundamentala in traditia crestina ortodoxa.
Aceasta este compusa din 150 de psalmi, care sunt cantari si rugaciuni regasite in Vechiul Testament. Psaltirea este impartita in 20 de sectiuni numite catisme, iar credinciosii obisnuiesc sa recite sau sa cante psalmii in timpul slujbelor bisericesti sau in timpul rugaciunii personale.
In viata spirituala a crestinilor ortodocsi, Psaltirea ocupa un loc deosebit de important, deoarece psalmii reflecta diverse stari sufletesti, de la lauda si multumirea adusa lui Dumnezeu, pana la rugaciuni de ajutor in momentele dificile.
Psalmii sunt cititi in functie de starea sufleteasca, fie catisma cu catisma. Preotii recomanda ca, odata inceputa o catisma, aceasta sa fie citita pana la sfarsit.
Una dintre intrebarile frecvente ale credinciosilor este daca Psaltirea poate fi citita fara binecuvantarea preotului duhovnic. Desi binecuvantarea este buna si recomandata, ea nu este obligatorie. De obicei, enoriasii cer binecuvantarea preotului pentru a incepe citirea psalmilor, temandu-se ca valul ispitelor s-ar putea intensifica. Totusi, aceasta temere nu este intemeiata.
Parintele Paisie Olaru a vorbit despre puterea psalmilor asupra duhurilor necurate. „Diavolii se tem de psalmi pentru ca, cine se roaga cu psalmi, ii arde pe diavoli ca si o sabie de foc”, a spus parintele, potrivit parohia.org.
Psalmul 72, psalmul care indeplineste dorinte si aduce iertarea celor mai grele pacate, este redat astfel:
Psalmul 72:
„Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima.
Iar mie, putin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pasii mei.
Ca am pizmuit pe cei fara de lege, cand vedeam pacea pacatosilor.
Ca n-au necazuri pana la moartea lor si tari sunt cand lovesc ei.
De osteneli omenesti n-au parte si cu oamenii nu sunt biciuiti.
Pentru aceea ii stapaneste pe ei mandria si se imbraca cu nedreptatea si silnicia.
Din rautatea lor iese nedreptatea si cugetele inimii lor ies la iveala.
Gandesc si vorbesc cu viclenie, nedreptate graiesc de sus.
Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul.
Pentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei sunt plini de zile bune
Si zice: „Cum? stie aceasta Dumnezeu? Are cunostinta Cel Preainalt?
Iata, acestia sunt pacatosi si sunt indestulati. Vesnic sunt bogati”.
Iar eu am zis: „Deci, in desert am fost drept la inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele,
Ca am fost lovit toata ziua si mustrat in fiecare dimineata”.
Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai.
Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea.
Pana ce am intrat in lacasul cel sfant al lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai:
Intr-adevar pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau.
Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut.
De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.
Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta. Cu sfatul Tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit.
Ca pe cine am eu in cer afara de Tine? Si afara de Tine, ce am dorit pe pamant?
Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul inimii mele si partea mea, Dumnezeule, in veac.
Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine.
Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului.”