— Ridică-te, trebuie să uzi grădina, altfel se usucă totul!
Lenei i se făcu milă de socrul ei și, luând o stropitoare, începu să ude plantele. Când se întoarse în casă, găsi o grămadă de vase nespălate, de care trebuia să se ocupe cât timp bărbații dormeau duși. Stăpâna casei plecase la piață să vândă legume.
În dimineața aceea, Lena începu să se gândească serios la viața ei. După ce spălă toate vasele, se așeză un moment. Așa avea să fie viața ei de acum înainte? Nu, poate doar erau multe treburi de recuperat. Totul avea să se aranjeze, iar Tamara Petrovna o va îndrăgi în cele din urmă. Trebuia doar să-i arate cât de mult își iubește fiul.
Ca să-i demonstreze acest lucru, coborî în pivniță, aduse produsele necesare și începu să pregătească prânzul. Soacra trebuia să vadă că este o bună gospodină.
Aromele îmbietoare îi atraseră pe bărbați. Nu zăboviră prea mult să admire borșul plin de carne și legume. Luând lingurile, îl mâncară cu poftă. Lena spera că mulțumește familia și că Tamara Petrovna o va lăuda când se va întoarce.
A sperat degeaba. De cum intră în casă și simți mirosul mâncării, soacra începu să bombăne. Când privi în oală, se înfurie și mai tare. Lena nu mai auzise niciodată atât de multe vorbe grele la adresa ei.
Tamara Petrovna îi ordonă să economisească proviziile și să nu le risipească.
Lena căută sprijin la soțul și socrul ei, dar aceștia stăteau cu ochii în pământ, de parcă ei ar fi fost vinovați.
Seara, Pasha îi explică Lenei că în familia lor era obiceiul să păstreze cele mai bune produse pentru vânzare.
Lena nu înțelegea această mentalitate. Nici ea nu era de la oraș, dar acasă, cu mama ei, nu economiseau niciodată pe mâncare.
Nu putea accepta felul în care trăia această familie.
Toată noaptea nu reuși să adoarmă, amintindu-și cuvintele mamei sale, care fusese împotriva acestei căsătorii.
Mama nu-i plăcuse viitorii cuscri, dar Lena a ales să o ignore. Îl iubea enorm pe Pavel, înalt și brunet. Împreună încercaseră să intre la facultate, dar Pasha nu luase suficient de multe puncte.
Dragostea lor înflorise în căminul studențesc, iar Lena rămase însărcinată.
Pavel nu fusese prea încântat de veste, dar îi promisese că va avea grijă de ea. Planul lor era să dea copilul la bunici pentru a-și putea termina studiile.
Deja de patru luni Lena îndura sub acoperișul acestei case. Soacra nu o lăsa să gătească:
— Nu ai ce să risipești alimentele!
Fierbea o fiertură de cereale pe apă, în timp ce legumele le vindea la piață. Lena muncea în casă și în grădină.
În ultima vreme, Pavel începuse să o certe:
— Ai slăbit atât de tare, că nu mai ai de ce să te ții!
— Și cum să fiu în formă dacă mă învârt toată ziua ca un titirez și nu am ce mânca?! — îi răspundea Lena.
Dar copilul din pântece suferea de foame alături de ea.
Într-o zi, Lena pofti pește. Alergă la magazin, cumpără și găti o plăcintă delicioasă. Bărbații o devorară cu mare poftă.
Dar nu avea rost să-i explice soacrei că își cumpărase mâncarea cu propriii bani. Aceasta o obligă să meargă să curețe cotețul porcilor.
În grajd, Lena plângea amar.
Dintr-o dată, auzi pașii socrului.
Bătrânul închise ușa în urma lui și îi întinse un șervet în care era ceva înfășurat.
— Mulțumesc pentru plăcintă, fiică dragă. Dar aici nu vei putea trăi, ea te va distruge. Pleacă, cât nu e prea târziu.
Lena desfăcu șervetul și văzu plăcinta pe care o gătise.
Plângea și mânca, în ciuda mirosului greu din grajd.
Noaptea, își aminti cuvintele socrului.
Oare Pasha nu o va apăra?
Oare chiar era la fel ca ai lui?
Dimineața, hotărî să spele perdelele ca să-și testeze soțul.
Seara, îi ceru ajutorul să le agațe la loc.
Dar el, strângând din dinți, îi răspunse:
— Dacă le-ai dat jos, le și pui la loc! Nu am timp pentru asta.
Cuvintele lui o loviră direct în suflet.
Deodată, cineva bătu la ușă.
Când deschise, era poștașul.
— Aveți un colet! — spuse veselă Katia, înmânându-i o cutie grea.
Lena o desfăcu și scoase haine pentru viitorul bebeluș.
Rămase fără cuvinte:
— Mamă dragă, câte nopți ai petrecut croșetând toate acestea?
În acel moment, în casă intră Tamara Petrovna și, aruncând o privire disprețuitoare spre geamurile curate, spuse:
— Te odihnești? Dar dovleceii și castraveții din grădină încă nu sunt culeși. Cu ce voi merge mâine la piață?
Apoi luă pachetul și îl răsturnă pe podea.
— Ia te uită ce lucruri au trimis rudele tale! Poate pot vinde și astea mâine la piață! — zise ea, ridicând câteva covorașe croșetate și ducându-le în camera ei.
Cuvintele soacrei fură ultima picătură pentru Lena. Fugi afară și alergă până o ajunse pe Katia, poștașa.
— Unde te duci? Hai la mine, — îi propuse aceasta.
Curând, cele două stăteau la masă, bând ceai cu covrigi.
— Nu te mai întoarce la scorpie. Te va distruge, — îi spuse Katia. — Îți dau bani pentru bilet, du-te la mama ta, până nu e prea târziu.
După ce dormi la Katia, Lena se întoarse a doua zi să-și ia lucrurile.
— Te-ai hotărât? Te duci la mama cu burta la gură? — zise ironic soacra, văzând-o împachetându-și hainele.
Soțul stătea într-un colț și o privea fără să spună nimic. Nici măcar nu încercă s-o oprească.
La termen, Lena dădu naștere unui copil sănătos. Mai târziu, reuși să își termine studiile la fără frecvență, se recăsători și își găsi un loc de muncă bun.
Pasha, însă, nu intră niciodată la facultate, rămânând să lucreze în piață în locul mamei sale.
Fosta soacră murise cu câțiva ani în urmă. După plecarea Lenei, Tamara Petrovna căzuse cu burta direct pe niște țăruși din cotețul porcilor.
Refuzase să meargă la spital ca să economisească bani. Așa își găsise sfârșitul. Dumnezeu o pedepsise pentru felul în care îi tratase pe ceilalți.