La treizeci și cinci de ani, îmi clădisem o viață stabilă. După ce am terminat universitatea, mi-am concentrat toate eforturile asupra carierei. Nu aveam propria afacere, așa cum visam odinioară, dar devenisem un nume de referință în firma mea din Timișoara. Aveam un trai confortabil, fără griji financiare, dar, în ultima vreme, simțeam un gol tot mai mare. Tânjeam după căldura unui cămin, după cineva cu care să împart serile liniștite.
Neavând prea mult succes în întâlnirile spontane, am decis să încerc o aplicație de dating. La început, mi s-a părut ciudat să configurez filtre și preferințe, dar, în curând, am început să schimb mesaje cu Ana. Conversațiile noastre aveau o profunzime aparte, așa că am decis să ne întâlnim.
Ne-am văzut prima dată într-o cafenea cochetă de pe malul Begăi. I-am oferit un buchet discret de flori, iar ea m-a cucerit pe loc prin eleganța sa simplă. Conversația a fost naturală, iar seara s-a încheiat cu o plimbare lungă pe malul râului. Nu am discutat despre foste iubiri, dar simțeam că ascunde un trecut complicat.
La a doua întâlnire, am invitat-o la un restaurant elegant, dar Ana a propus ceva mai simplu – un spectacol de teatru sau o vizită la grădina botanică. Am ales totuși calea de mijloc: întâi cina, apoi propunerea ei. Când am dansat, am fost surprins să descopăr că amândoi făcuserăm cursuri de dans în copilărie.
La sfârșitul serii, Ana a sugerat să ne vedem la grădina botanică. Am acceptat fără să bănuiesc că urma să primesc o surpriză.
Trei zile mai târziu, la intrarea în grădină, Ana mă aștepta, dar nu singură – un băiețel îi strângea mâna. Părea neliniștită, de parcă se temea de reacția mea. M-am apropiat, i-am întins mâna copilului și m-am prezentat:
— Eu sunt Andrei. Și tu ești…?
Băiatul m-a privit serios și a întrebat fără ezitare:
— Îți plac tigrii?
Am zâmbit, surprins de abordarea lui:
— Sigur că da! Sunt sălbatici și impresionanți. Ai vreun tigru acasă?
Matei a oftat:
— Încă nu, dar mama a zis că poate îmi ia unul cândva…
Am râs și i-am propus:
— Vrei să te învăț să răgești ca un tigru? Am un pluș uriaș acasă.
Ochii lui s-au luminat, iar Ana a răsuflat ușurată.
Ziua la grădina botanică a fost minunată. Am așteptat cu nerăbdare expoziția despre tigri, iar când au apărut, Matei era în culmea fericirii. La final, organizatorii ne-au făcut o surpriză – ne-au lăsat să facem o poză cu un tigru de pluș imens. Matei a strâns fotografia la piept ca pe o comoară.
Restul poveștii… poate fi ghicit. Ana și Matei au umplut golul din viața mea. Ne-am transformat într-o familie unită, iar curând, Matei va avea o surioară. Cadoul ei de bun-venit este deja pregătit – un tigru de pluș, ales, desigur, de fratele ei mai mare.