A crezut că are un singur copil – până când fiica lui a venit acasă cu o prietenă care îi semăna leit
Timp de opt ani, Rareș a fost convins că Sophie, fiica lui, era singurul copil pe care îl avusese împreună cu soția lui răposată, Irina. Însă această certitudine s-a clătinat în ziua în care Sophie s-a întors acasă de la noua ei școală din Los Angeles și a început să vorbească întruna despre o fetiță pe nume Sandra – o colegă care, după cum spunea ea, era copia ei fidelă.
Tocmai se mutaseră din Texas, lăsând în urmă durerea trecutului și căutând un nou început. Sophie urma să intre în clasa a doua, iar Rareș o încuraja cu blândețe în drum spre prima zi de școală:
— O să fie bine, îngerașule. Fii bună și ferește-te de copiii care se poartă urât, da?
La sosire, însă, Sophie a avut parte de o primire neașteptată. Copiii din clasă nu o priveau doar pentru că era nouă, ci pentru că le părea cunoscută… mai exact, identică cu o colegă pe care o cunoșteau deja.
— E copia Sandrei! a strigat un băiețel.
Uluită, Sophie și-a îndreptat privirea și a zărit o fată așezată în ultima bancă. Avea aceeași privire jucăușă, același zâmbet larg și același păr blond ca al ei. Sandra s-a ridicat din bancă, uimită și curioasă.
— Nu pot să cred! Parcă suntem gemene! a zis ea, apropiindu-se de Sophie.
— Da… dar eu n-am soră, i-a răspuns Sophie, complet debusolată.
— Nici eu. Trăiesc doar cu mama mea, a adăugat Sandra, strângând-o de mână.
Din acea zi, cele două fetițe au devenit nedespărțite.
Seara, Sophie a vorbit fără pauză despre noua ei prietenă, iar Rareș a ascultat atent. După o săptămână în care numele Sandrei apărea constant în discuții, curiozitatea lui a învins. A decis să o contacteze pe mama fetei, o femeie pe nume Wanda, și au stabilit să se întâlnească la un McDonald’s din apropiere.
Când Wanda a intrat împreună cu Sandra, Rareș a rămas cu gura căscată. Sophie nu exagerase deloc – cele două fetițe arătau ca două picături de apă. Și lui Wanda i se citea uimirea pe chip.
— Tu trebuie să fii Sophie, a spus ea cu un zâmbet. Sandra nu mai tace despre tine… și chiar arătați la fel!
Cât timp fetele s-au dus să se joace, cei doi adulți s-au așezat la o masă.
— E ceva ce n-am mai văzut. Am citit despre oameni care se aseamănă, dar aici… e mai mult decât atât, a spus Wanda.
Rareș a ridicat sprânceana, încercând să înțeleagă unde voia să ajungă.
— Sandra nu știe… dar este adoptată, i-a mărturisit ea într-un ton reținut. Tot ce știu este că s-a născut în Texas.
Rareș a simțit cum ceva îl lovește în piept. Sophie se născuse și ea în Texas, iar Irina murise la scurt timp după naștere. El primise custodia completă, dar nu-i trecuse niciodată prin minte că ar mai fi existat un al doilea copil.
Gândurile i-au devenit un vârtej de întrebări fără răspuns. Nu putea ignora asemănarea izbitoare. Așa că, hotărât să afle adevărul, s-a întors în Texas pentru a cerceta trecutul.
După mai multe vizite și telefoane, a găsit o asistentă care lucrase în maternitatea unde Irina născuse. Femeia și-a amintit cazul și a confirmat ceea ce Rareș aproape că se temea să audă: Irina născuse gemeni.
Detaliile erau învăluite în ceață. Nimeni nu știa de ce unul dintre bebeluși fusese dat spre adopție. Poate pentru că Irina fusese singură în acea perioadă, poate din cauza complicațiilor medicale, sau poate fusese o decizie disperată, luată în grabă. Rareș fusese plecat într-o delegație exact în acele zile, fără să bănuiască nimic.
Un test ADN a pus capăt oricărei incertitudini: Sandra și Sophie erau surori gemene.
Rareș i-a explicat lui Wanda că nu intenționează să-i răpească fiica, ci din contră – voia ca fetele să aibă șansa de a crește împreună, cu o legătură pe care soarta o fragmentase, dar nu o distrusese.
Sophie și Sandra au fost de-a dreptul încântate când au aflat că sunt surori. Din acea zi, familiile lor au început să petreacă tot mai mult timp împreună. Au mers împreună în excursii, și-au serbat zilele de naștere în comun și și-au creat propriile amintiri, ca două surori care nu mai voiau să fie despărțite.
În timp, relația dintre Rareș și Wanda a devenit din ce în ce mai apropiată. S-au susținut unul pe celălalt, au râs, au plâns, și-au spus povești despre trecut, iar iubirea s-a înfiripat discret între ei.
La aniversarea de 12 ani a fetelor, Sophie și Sandra au pășit una lângă cealaltă în rochii identice, ca domnișoare de onoare la nunta părinților lor — o încheiere perfectă a unei povești pe cât de neașteptate, pe atât de minunate.