Pe 20 iulie, credincioșii ortodocși marchează cu evlavie ridicarea la cer a Sfântului Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament. Este o zi plină de semnificații spirituale și tradiții străvechi, care aduce cu sine promisiunea împlinirii dorințelor și a ocrotirii divine. Sfântul Ilie este cunoscut drept aducător de ploi în vremuri de secetă, păzitor al roadelor pământului și mare făcător de minuni.
Cine a fost Sfântul Ilie Tesviteanul
Născut în Tesvi, în ținutul Galaadului, din neamul lui Aaron, Sfântul Ilie a crescut în spiritul credinței și al slujirii. Potrivit scrierilor apocrife, încă de la naștere i s-a prevestit destinul extraordinar: tatăl său a avut o viziune în care copilul era înfășat în scutece de foc și hrănit cu flacără, un simbol al râvnei arzătoare pentru Dumnezeu.
Încă din tinerețe, Ilie a dus o viață de post, rugăciune și curăție, fiind considerat un model pentru viața monahală. Activitatea sa profetică s-a desfășurat în Regatul de Nord, în timpul domniei regelui Ahab. A fost un opozant fervent al idolatriei impuse de regina Izabela, care l-a atras pe soțul ei în cultul zeilor păgâni Baal și Astarte.
Ilie s-a remarcat prin curajul său de neclintit și prin credința fermă, devenind un simbol al verticalității spirituale. Datorită vieții sale curate, Sfântul Ilie a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai de foc, fără să guste moartea — o minune mărturisită de ucenicul său, Elisei. Este, alături de Enoh, una dintre puținele ființe omenești care s-au înălțat cu trupul la cer. Iar în timpul Schimbării la Față, a fost considerat vrednic să-L vadă pe Hristos în slavă, pe Muntele Taborului.
Ce spune tradiția: în noaptea de 19 spre 20 iulie, cerurile se deschid
În credința populară, se spune că noaptea dinaintea sărbătorii Sfântului Ilie este una aparte: cerurile se deschid, iar rugăciunile făcute cu inimă curată ajung direct la Dumnezeu. Este un moment sacru, în care dorințele sincere, rostite cu credință, se pot împlini.
Femeile credincioase, în special gospodinele, sunt chemate să respecte un ritual vechi, păstrat din generație în generație, menit să curețe casa de rele și să atragă binele în viața familiei.
Ritualul femeilor în noaptea Sfântului Ilie: curățare, binecuvântare și protecție
La miezul nopții, gospodina casei trebuie să mimeze măturatul în două direcții — dinspre casă spre exterior și înapoi — însoțind gesturile de formule ritualice cu rol simbolic. Se spune că acest obicei alungă răul și cheamă norocul și liniștea.
Când mătură din casă spre afară, femeia trebuie să rostească:
„Nu dau gunoiul afară, ci dau afară sărăcia, boala, necazul, ura, invidia și toate cele necurate!”
Când mătură din afară spre casă, va spune:
„Nu aduc gunoiul înapoi, ci chem în casă bunăstarea, pacea, sănătatea, armonia, înțelegerea și credința!”
Ritualul se repetă de trei ori în fiecare direcție, iar la final, femeia rostește o rugăciune adresată Sfântului Ilie.
Rugăciune puternică către Sfântul Ilie pentru binecuvântare și apărare
„Sfinte Ilie, tu care ai fost ridicat la cer într-un car de foc și ai fost vrednic să-L vezi pe Dumnezeu în slava Sa, roagă-te pentru noi, cei păcătoși. Tu care locuiești acum în lumina Raiului și te afli în fața tronului ceresc, auzi rugăciunile noastre smerite.
Roagă-L pe Dumnezeu, Cel Milostiv, să ne dăruiască pocăință, curățenie sufletească și putere să ne ferim de păcat. Mijlocește pentru sănătatea noastră și a celor dragi nouă, pentru pace în familiile noastre și pentru liniștea sufletelor noastre.
Ajută-ne să fim alături de aproapele nostru în clipele de grea încercare, de boală sau datorii apăsătoare. Te rugăm, Prorocule Ilie, alungă din calea noastră pe cei care nu trăiesc după rânduiala Domnului. Amin.”
Un moment de reînnoire spirituală
Ziua Sfântului Ilie nu este doar o sărbătoare a fulgerelor și tunetelor – cum este cunoscut în tradiția populară – ci și o clipă de mare profunzime sufletească. Este un prilej de rugăciune, de întoarcere spre credință, de curățire spirituală și de binecuvântare a familiei și casei.
Pe 20 iulie, în fiecare an, ne este oferită o punte către divinitate. O oportunitate rară de a ne opri din goana vieții și a privi în suflet. Pentru că, în taina acestei zile, dacă ne rugăm cu inimă curată, cerul chiar se poate deschide pentru noi.