Un nou scandal legat de interceptări reaprinde dezbaterea despre limitele legii penale și despre modul în care sunt folosite probele într-un proces. Cazul îl are în centru pe Cristian Popescu Piedone, fost președinte al ANPC, implicat într-un dosar cu acuzații de corupție, în care au apărut în spațiul public stenograme ale unor convorbiri private, inclusiv între acesta și soția sa, Iulia Popescu.
De unde a pornit totul
Totul a început cu o interceptare făcută într-un dosar complet diferit, care viza o altă persoană. În acea înregistrare a apărut o discuție între Piedone și un angajat al unui hotel ce urma să fie inspectat. În ciuda faptului că Piedone nu era vizat inițial, acea convorbire a fost ulterior folosită ca probă într-un nou dosar penal pe numele său.
Avocatul Adrian Toni Neacșu explică: „Este legal. Codul de procedură penală permite ca o convorbire interceptată într-un alt dosar să poată fi folosită ca probă, dacă din ea rezultă indicii despre săvârșirea unei infracțiuni.”
Atenție însă: acea convorbire nu este suficientă pentru o condamnare. Ea trebuie susținută de alte probe independente.
Ce se întâmplă dacă interceptarea este anulată?
Una dintre întrebările-cheie ridicate de acest caz este ce se întâmplă cu ancheta dacă interceptarea care a dus la deschiderea dosarului este ulterior declarată nulă.
Avocatul Neacșu clarifică: „Nu toate probele se anulează odată cu interceptarea. Fiecare probă este evaluată separat. Anularea uneia nu înseamnă automat că dosarul se prăbușește.”
Asta înseamnă că restul probelor pot rămâne valide dacă au fost obținute în mod legal, independent de interceptarea inițială.
Convorbirile private dintre soți: protejate sau nu?
Publicarea în mass-media a unor fragmente de conversație între Piedone și soția sa a provocat reacții dure și ridică întrebări serioase despre respectarea intimității.
„Doar convorbirile care au legătură cu fapta anchetată pot fi păstrate. Restul trebuie eliminate,” susține avocatul Neacșu. Așadar, orice discuție care nu contribuie la stabilirea vinovăției ar trebui, teoretic, să nu existe în dosar – cu atât mai puțin în presă.
Cum ajung probele din dosar în spațiul public?
Una dintre cele mai grave probleme rămâne scurgerea informațiilor către presă în timpul urmăririi penale, un proces care, potrivit legii, trebuie să fie confidențial.
„Divulgarea de informații din anchetă este infracțiune,” afirmă Neacșu. Cu toate acestea, nimeni nu este tras la răspundere. „Se scurg informații de ani de zile și nu se identifică niciodată sursa.”
Această impunitate alimentează suspiciuni privind influențele din afara justiției și utilizarea selectivă a informațiilor pentru a crea presiune publică asupra inculpaților.
Poate fi condamnat Piedone doar pe baza acestor interceptări?
Legea românească nu permite condamnarea unei persoane doar în baza interceptărilor, dar în practică, lucrurile nu sunt atât de clare.
„Teoretic, nu e posibil. Dar în practică, dacă interceptările sunt completate de alte probe – chiar indirecte – se pot obține condamnări,” explică avocatul.
Tot el subliniază că interceptările care nu au legătură cu cauza trebuie eliminate, pentru că încalcă drepturi fundamentale precum demnitatea și viața privată.
Statul, chemat în judecată pentru prejudicii
Pe fondul acestor abuzuri și scurgeri de informații, avocatul Neacșu spune că Piedone ar avea tot dreptul să dea statul român în judecată pentru prejudiciile cauzate de această expunere publică.
„Are acest drept și cred că ar trebui să o facă. Principiul demnității umane este protejat nu doar de Constituție, ci și de tratate internaționale la care România este parte.”
Un astfel de proces ar putea crea un precedent important, încurajând și alți anchetați să ceară despăgubiri atunci când le sunt încălcate drepturile în timpul investigațiilor.