…„ce se întâmplă cu afacerea ei? Cu casa? Cu conturile?”
Mi s-a tăiat respirația. Nu lacrimi, nu regrete. Doar întrebări despre bani.
Doctorul Horia a jucat perfect rolul. „Toate rămân în administrarea familiei,” i-a răspuns calm. „Dar până nu se stabilește un tutore legal, nimeni nu are acces direct.”
„Aha,” a mormăit Călin. „Și… dacă se întâmplă să nu mai reziste prea mult?”
Atunci am știut. Nu era doar un trădător. Era un om capabil de orice.
După ce a plecat, m-am prăbușit în lacrimi. Mi-era rușine că îl iubisem, că-mi dădusem viața pentru un om care mă vedea doar ca pe o sursă de bani.
Două zile mai târziu, doctorul mi-a adus o cafea și mi-a spus:
„E timpul, Isabela. Nu mai merită nici o clipă din suferința ta.”
Am dat din cap. În seara aceea, când secția era liniștită, am deschis ochii și am cerut să fiu externată în secret. Cu ajutorul doctorului, am fost mutată la o clinică privată unde nimeni nu știa de mine.
Între timp, el credea că sunt pe moarte. Când am aflat că se pregătea să vândă una dintre vilele noastre, am știut că trebuie să acționez. Mi-am sunat avocatul și am aranjat totul.
După o săptămână, am apărut la propria mea casă, în pragul ușii, în timp ce Călin și amanta lui petreceau cu șampanie. Când m-a văzut, a încremenit. Paharul i-a căzut din mână.
„Isabela… tu… tu te-ai trezit?”
„Da,” am spus, privind în jur la dezordinea din livingul în care cândva visam la viitorul nostru. „M-am trezit. Și e timpul să te trezești și tu.”
A încercat să spună ceva, dar l-am oprit dintr-un gest.
„Tot ce ai încercat să vinzi, tot ce ai ascuns, e înregistrat. Doctorul Horia m-a ajutat să aflu tot. Iar de azi, tu nu mai ai nimic din ce credeai că e al tău.”
Amanta s-a făcut palidă. El a început să strige, să se justifice, dar nu-l mai ascultam. Am luat dosarul pregătit de avocat și i l-am întins. Era cererea de divorț, cu toate probele.
„Ai vrut o viață fără mine? Perfect. Ți-o ofer. Dar fără vila mea, fără conturile mele și fără numele meu.”
Am plecat, lăsându-l în tăcere, în casa care nu-i mai aparținea.
Câteva luni mai târziu, firma mea mergea mai bine ca niciodată. Mi-am luat o garsonieră modestă, aproape de lac, și am început să-mi redescopăr liniștea. Nu mai eram soția care a trăit în umbra unui bărbat nerecunoscător. Eram o femeie care învățase, în cel mai dur mod posibil, cât de scumpă e pacea sufletească.
Când privesc acum înapoi, nu văd trădarea, ci lecția. Uneori, Dumnezeu te doboară doar ca să te ridice într-un loc mai bun.
Iar eu, Isabela, femeia care s-a prefăcut că e în comă, pot spune cu inima împăcată: m-am trezit cu adevărat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate apa