Au trecut ore bune până când adevărul a ieșit la iveală. Acel cal alb nu plecase nicăieri.
S-a apropiat de copii și, cu propriul trup, i-a ferit de soarele arzător. De parcă ar fi înțeles că fiecare clipă contează, a început să îi conducă încet, pas cu pas. Cei care aveau să afle mai târziu povesteau că animalul se întorcea mereu spre drum, nechezând puternic, insistent, până când cineva, în cele din urmă, l-a auzit.
Așa au fost găsiți copiii – deshidratați, arși de soare, dar încă în viață. Au fost duși de urgență la spital. Vestea s-a răspândit prin district ca un fulger.
Când mama a aflat ce se întâmplase, și-a pierdut cunoștința. Iar când și-a revenit, primul gest a fost să sărute pământul și să-i mulțumească lui Dumnezeu… și calului.
Harry nu a reușit să se ascundă în spatele numelui și al averii sale. Martori, urme, mărturii – toate s-au adunat într-un tablou înfiorător. A fost condamnat. Nu doar de instanță, ci și de oameni. Pentru totdeauna.
Calul alb a mai trăit mulți ani printre păstori. Iar de fiecare dată când treceam pe lângă el, înțelegeam același adevăr dureros: uneori, animalele au mai multă inimă și mai multă umanitate decât cei care se numesc oameni.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.