Din spatele ușii, Daniel a rămas nemișcat, așteptând dezamăgirea obișnuită. Își imagina deja foșnetul grăbit al bancnotelor ascunse și explicațiile stângace care aveau să urmeze. Însă vocea Sofiei era calmă, lipsită de grabă sau lăcomie:
— …cinci sute… șase sute…
El nu știa că, cu o seară înainte, ea stătuse ore întregi la urgențe alături de mama ei. Doctorii vorbiseră despre un tratament scump și despre un timp care nu putea fi pierdut. Acei bani ar fi putut schimba totul printr-un singur gest.
Dar Sofia a terminat de numărat. A aliniat atent bancnotele și le-a pus exact unde le găsise. Apoi a scos din buzunar un carnețel mic, a rupt o pagină și a scris cu litere ordonate: „Găsiți 18 000 €. Lăsați pe comodă”.
A așezat biletul deasupra și a spus încet, aproape ca pentru sine:
— Ce este al altuia rămâne al altuia.
În acel moment, Daniel a simțit cum ceva din el se fisurează. Nu era furie, nici rușine — era credința lui de nezdruncinat că fiecare om are un preț.
Cincisprezece ani de certitudini s-au spulberat mai repede decât ar fi putut dispărea acele bancnote. Lumea lui, clădită pe suspiciune și calcul, s-a dovedit brusc fragilă. Iar în locul ei, neașteptat, a apărut ceva ce credea pierdut: încrederea.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.