Victor a desfăcut plicul cu greu, de parcă îi era teamă de ce urma să găsească înăuntru. Se aștepta la acte, la hârtii importante, poate la ceva legat de casă sau economii.
Dar în plic era doar o foaie ruptă dintr-un caiet.
Scrisul era tremurat, dar clar.
— „Băiatul meu, florile tale sunt frumoase, dar nu țin de cald. Am lăsat casa părintească și puținii mei bani asistentului medical de aici, Mihai. El a stat lângă mine în fiecare noapte când plângeam de singurătate. M-a ținut de mână și mi-a ascultat poveștile, atunci când tu nu aveai timp nici să-mi răspunzi la telefon.”
Victor a simțit cum i se taie respirația.
— „Ai milioane de lei în conturi, Victor, dar ești cel mai sărac om pe care îl cunosc. Ai schimbat dragostea mamei tale pe o viață de afaceri. Să te ierte Dumnezeu, că eu te-am iertat demult.”
Foaia i-a căzut din mână.
S-a prăbușit în genunchi lângă patul gol și a început să plângă cu un zgomot pe care nu-l mai scosese niciodată. Nu era doar durere. Era regret.
Un regret care venise prea târziu.
A strâns hârtia la piept, de parcă ar fi vrut să mai prindă din ea ceva viu. Dar în cameră era doar liniște.
Nici banii, nici funcțiile, nici toate reușitele lui nu mai însemnau nimic în acel moment.
Nu puteau cumpăra încă cinci minute cu femeia care îl crescuse.
Nu puteau întoarce timpul.
Nu puteau șterge ultima zi în care alesese să trimită un curier în loc să meargă el.
Timpul nu se negociază.
Nu se amână.
Nu se recuperează.
Cât încă mai avem cui să spunem „mamă”, nu există lucru mai important decât să fim acolo.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.