Pentru câteva secunde, nimeni nu a spus nimic.
Jake a urcat pe scenă în aplauzele invitaților.
Eu am rămas nemișcată.
Bella părea că nu mai poate respira.
Mama mea vitregă îl privea cu gura întredeschisă.
— Nu se poate… a șoptit Bella.
Dar se putea.
Omul pe care îl consideraseră un simplu muncitor era proprietarul companiei care organiza evenimentul.
Unul dintre cei mai respectați antreprenori din oraș.
Jake a ținut un discurs scurt, apoi a coborât de pe scenă și s-a întors direct la mine.
— Cred că acum trebuie să-ți explic câteva lucruri, a spus zâmbind.
— Cred că da.
— Nu am vrut să afli cine sunt de la început.
— De ce?
— Pentru că voiam să știu dacă cineva mă poate plăcea pentru mine, nu pentru ceea ce am.
L-am privit câteva clipe.
Apoi am izbucnit în râs.
— Ai ales o metodă interesantă.
— Știu.
În acel moment au apărut Bella și mama mea vitregă.
Brusc, tonul lor era complet diferit.
— Emma, dragă, arăți minunat!
— Nu știam că voi doi sunteți atât de apropiați!
— Trebuie să venim într-o zi la voi la cină!
Le priveam și aproape că nu-mi venea să cred.
Aceleași persoane care mă umiliseră ani întregi încercau acum să fie amabile.
Doar pentru că aflaseră cine era Jake.
— Ce s-a schimbat? am întrebat calm.
Cele două au rămas fără răspuns.
— Săptămâna trecută era doar un muncitor, nu?
Bella a roșit.
— Emma…
— Nu. Ascultați-mă voi acum.
Pentru prima dată în viață, nu mi-a mai fost teamă.
— Ani întregi m-ați făcut să mă simt fără valoare. Ați râs de hainele mele, de munca mea și de visele mele.
Niciuna nu mă privea în ochi.
— Astăzi nu m-am schimbat deloc. Sunt aceeași persoană care eram și ieri.
Liniște.
— Diferența este că acum ați descoperit cine este bărbatul de lângă mine.
Jake mi-a luat mâna în a lui.
— Hai să mergem.
Și asta am făcut.
Am plecat fără să mă uit înapoi.
Pentru că adevărata victorie nu era faptul că Jake era bogat.
Adevărata victorie era că, pentru prima dată în viață, nu mai aveam nevoie de aprobarea lor.