La spital, poliția a aflat rapid cine era femeia găsită în șanț.
Ana Marinescu.
Herpetolog.
Lucra la un centru de cercetare pentru reptile de lângă Ploiești și participa frecvent la transporturi de specii pentru laborator.
Dar adevărata problemă a ieșit la iveală câteva ore mai târziu.
Cu două zile înainte de incident, Ana depusese o plângere împotriva fostului ei partener, Victor Damian. Îl acuza că făcea presiuni asupra unor angajați și că încercase să o intimideze după ce descoperise nereguli în anumite documente financiare.
Plângerea dispăruse din sistem în aceeași zi.
Mihai, rămas la spital pentru declarații, avea senzația că totul era mult mai grav decât părea.
Mai ales după ce Ana s-a trezit în toiul nopții țipând:
— Nu stingeți lumina!
Doctorița l-a găsit pe Mihai pe hol câteva minute mai târziu.
— Vrea să vorbească doar cu dumneavoastră.
Mihai a intrat încet în salon.
Ana părea epuizată. Avea perfuzii în brațe, iar obrajii îi erau trași de oboseală.
Dar privirea îi devenise limpede.
— El m-a împins din mașină, a spus direct. A crezut că m-am lovit și am murit acolo jos.
Mihai a rămas tăcut.
— Reptilele… erau din transportul meu pentru laborator. Cutiile s-au spart când mașina a ieșit de pe carosabil.
Atunci totul a început să capete sens.
Cutii distruse.
Animale scăpate.
Femeia abandonată în frig.
Ana și-a închis ochii pentru o clipă.
— Dacă centura termică nu mai avea puțină baterie… probabil nu rezistam până dimineață.
Mihai s-a uitat spre geamul salonului, unde ploaia lovea încet sticla.
— Deci căldura aia v-a ținut în viață.
Pe chipul Anei a apărut un zâmbet slab.
— Toată viața oamenii au crezut că reptilele sunt doar creaturi reci și periculoase.
A doua zi dimineață, Victor Damian a fost reținut în timp ce încerca să plece din țară.
Dar ceea ce a impresionat cel mai tare oamenii nu a fost arestarea lui.
Ci povestea femeii găsite într-un șanț, în frig și ploaie, care reușise să supraviețuiască suficient cât să fie salvată datorită unei întâmplări atât de stranii încât nici medicii nu puteau explica perfect tot ce se întâmplase în noaptea aceea.
Iar Mihai nu a mai uitat niciodată imaginea aceea.
Lanterna tremurând în întuneric.
Femeia inconștientă în iarba udă.
Și liniștea ciudată a reptilelor care stăteau nemișcate în jurul ei, ca și cum păziseră, fără să știe, ultima ei șansă la viață.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.