Doctorul Radu a intrat în salon fără să ridice vocea.
A privit întâi spre tanti Nuți.
— Doamnă Nuți, mergeți vă rog la ceilalți pacienți. Aici mă ocup eu.
Infirmiera a ieșit în tăcere.
Beatrice a zâmbit imediat.
— Domnule doctor, bine că ați venit. Angajata dumneavoastră…
Medicul a ridicat ușor mâna.
— Mai întâi vă rog să mă ascultați.
În salon s-a făcut liniște.
— Doamna Nuți lucrează în acest spital de peste douăzeci și cinci de ani. A îngrijit mii de oameni. Unii au plecat sănătoși acasă datorită echipei din care face parte. Alții și-au petrecut ultimele clipe de viață ținând-o de mână.
Beatrice nu mai spunea nimic.
— Astăzi a venit la dumneavoastră să vă ajute. Nu să fie umilită.
Femeia a încercat să răspundă.
— Eu doar…
— Nu.
Doctorul a rămas calm.
— Astăzi veți fi operată. Pentru că acesta este datoria mea și nu îmi aleg pacienții.
Dar înainte de a intra în sala de operație vreau să faceți un lucru.
— Ce anume?
— Să vă cereți scuze doamnei Nuți.
Beatrice a încremenit.
— Poftim?
— În secția mea nimeni nu este mai important decât altcineva.
Nu există pacienți VIP.
Nu există infirmiere inferioare.
Există doar oameni.
Și toți merită respect.
Câteva clipe a fost liniște.
Beatrice privea podeaua.
Pentru prima dată de când fusese internată, nu mai avea nimic de spus despre funcția soțului ei.
A cerut încet:
— O puteți chema… vă rog?
Tanti Nuți a intrat din nou în salon.
Beatrice s-a uitat la ea cu ochii în lacrimi.
— Îmi pare rău.
Am vorbit urât.
Nu aveați nicio vină.
Infirmiera a zâmbit blând.
— Important este că ați înțeles.
Atât.
Nu i-a cerut explicații.
Nu a umilit-o.
Nu i-a întors vorbele.
Operația a decurs foarte bine.
Două zile mai târziu, înainte de externare, Beatrice a ieșit încet pe hol.
Tanti Nuți împingea un cărucior cu lenjerie curată.
Beatrice s-a apropiat și i-a întins un buchet simplu de flori.
— Nu sunt un om rău.
Dar în ziua aceea m-am purtat îngrozitor.
Vă mulțumesc că m-ați iertat.
Tanti Nuți a luat florile și a zâmbit.
— Sănătatea îi face pe oameni vulnerabili.
Uneori uităm asta.
Aveți grijă de dumneavoastră.
Beatrice a plecat cu ochii în lacrimi.
Iar doctorul Radu a rămas în cabinetul lui, exact la fel cum fusese întotdeauna.
Un medic care știa că bisturiul poate vindeca un trup.
Dar respectul poate vindeca un suflet.
—
**Morala?**
Funcțiile, banii și influența se opresc la ușa spitalului.
Respectul pentru oamenii care au grijă de noi ar trebui să intre întotdeauna înaintea noastră.