Am lăsat încet cutia cu bomboane pe masă și m-am uitat din nou la Ștefan.
— Ai dreptate, i-am spus liniștită.
Pe chipul lui a apărut imediat un zâmbet de satisfacție.
Probabil credea că urma să-mi pun șorțul și să încep să spăl vasele.
Dar eu am continuat:
— Ai nevoie de o gospodină. De cineva care să gătească, să spele, să facă ordine și să aibă grijă de tine.
A dat din cap mulțumit.
— Exact. În sfârșit ai înțeles.
Am zâmbit.
— Doar că ai uitat un lucru.
M-a privit nedumerit.
— Eu am venit la o întâlnire. Nu la un interviu pentru postul de menajeră.
Zâmbetul i-a dispărut.
— Exagerezi.
— Ba deloc.
Am arătat spre chiuveta plină.
— Dacă voiai să mă impresionezi, pregăteai cina, așa cum mi-ai promis. Dacă voiai să mă cunoști, stăteam de vorbă. Dar tu ai pregătit un examen.
Ștefan și-a încrucișat brațele.
— O femeie serioasă nu se sperie de câteva vase murdare.
Am râs încet.
— Nu de vase mă sperii.
— Atunci de ce?
— De faptul că ai încercat să vezi cât de mult sunt dispusă să accept chiar de la prima întâlnire.
A încercat să-mi întindă șorțul.
— Hai, nu face o dramă.
L-am refuzat.
— Am cincizeci și opt de ani.
Am crescut copii.
Am îngrijit un soț bolnav.
Am gătit, am spălat și am muncit o viață întreagă.
Știu foarte bine să țin o casă.
Dar nu trebuie să demonstrez asta unui bărbat care mă invită la cină și mă așteaptă cu chiuveta plină de vase.
Fața lui s-a înăsprit.
— Așa sunt femeile în ziua de azi. Vor doar restaurante și plimbări.
L-am privit calm.
— Nu.
Femeile vor respect.
A rămas fără răspuns.
Mi-am luat geanta și cutia cu bomboane.
— Unde pleci?
— Acasă.
— Pentru atâta lucru?
— Nu plec din cauza vaselor.
Plec din cauza felului în care alegi să tratezi oamenii.
A ridicat tonul.
— Dacă pleci acum, o să rămâi singură!
M-am oprit o clipă în ușă.
M-am întors și i-am zâmbit.
— Mai bine singură decât angajată fără salariu.
Am închis ușa în urma mea.
În seara aceea nu am plâns.
Din contră.
În drum spre casă mi-am cumpărat o pizza și am mâncat-o liniștită, fără să spăl vasele nimănui.
Câteva zile mai târziu, Ștefan mi-a trimis un mesaj.
Scria doar atât:
„Ai reacționat exagerat.”
Nu i-am răspuns.
Pentru că adevărul era altul.
Nu chiuveta fusese testul.
Ci respectul meu de sine.
Iar pe acela nu mai eram dispusă să-l negociez pentru nimeni.