A bărbatul s-a ridicat și i-a zâmbit lui Mihăiță.
— Câte găletușe mai ai?
— Trei, domnule.
— Le cumpăr pe toate.
Băiatul a clipit surprins.
— Pe toate?
— Da.
Și vreau să-mi promiți ceva.
— Ce anume?
— Că mergi direct acasă la bunica ta și îi cumperi medicamentele.
Omul i-a întins câteva bancnote.
Mihăiță le-a privit speriat.
— Domnule… sunt prea mulți bani.
— Nu.
Este prețul corect pentru munca ta.
Copilul aproape că nu mai putea vorbi.
Își ștergea lacrimile cu dosul palmei și repeta întruna:
— Mulțumesc… mulțumesc…
Mercedesul a plecat fără grabă.
Iar bărbatul din SUV a râs ironic.
— Ce noroc ai avut, puștiule.
Se mai găsesc și fraieri.
Mihăiță nu i-a răspuns.
A strâns găletușele goale și a fugit spre sat.
—
A doua zi dimineață, Sorin a intrat în sediul companiei convins că îl așteaptă o ședință obișnuită.
Secretara l-a întâmpinat imediat.
— Domnul Victor vă așteaptă în sala de consiliu.
— Pe mine?
— Da.
Acum.
Sorin și-a îndreptat cravata.
Poate urma o promovare.
În ultimele luni încheiase câteva contracte importante.
A bătut la ușă.
— Intrați.
Când a pășit înăuntru, i s-au înmuiat picioarele.
La capătul mesei stătea exact bărbatul din Mercedes.
Acum purta un costum elegant și răsfoia câteva documente.
Victor a ridicat încet privirea.
— Bună dimineața, Sorin.
Managerul a încercat să zâmbească.
— Bună dimineața…
Domnule Victor…
— Știi unde ne-am mai văzut ieri?
Fața lui Sorin s-a făcut albă.
— Eu…
— Pe marginea drumului.
Lângă un copil care vindea cireșe.
În sală s-a lăsat liniștea.
Victor și-a împreunat mâinile.
— Am stat în mașină aproape cinci minute.
Am vrut să văd dacă omul care conduce una dintre echipele mele își va da seama singur cât de urât se poartă.
N-ai făcut-o.
Din contră.
Ai ales să umilești un copil pentru cinci lei.
Sorin înghiți în sec.
— A fost doar o glumă…
— Nu.
A fost caracterul tău.
Iar caracterul nu se schimbă când îți convine.
Victor a împins spre el un dosar.
— În compania mea putem învăța oameni să negocieze.
Putem învăța oameni să conducă echipe.
Dar nu putem învăța bunul-simț.
De aceea, începând de astăzi, contractul tău încetează.
Predai laptopul, telefonul și mașina de serviciu până la ora prânzului.
Sorin rămase fără glas.
— Domnule Victor… vă rog…
Am greșit…
— Ai dreptate.
Ai greșit.
Dar nu față de mine.
Față de un copil care încerca să-și ajute bunica bolnavă.
Iar astfel de greșeli spun tot ce trebuie să știu despre omul pe care l-am pus într-o funcție de conducere.
—
În aceeași după-amiază, Victor a trecut din nou prin sat.
A oprit în fața casei lui Mihăiță.
Bunica băiatului îl aștepta în poartă.
— Dumneavoastră sunteți omul care l-a ajutat pe nepotul meu?
Victor a zâmbit.
— Eu doar am cumpărat niște cireșe foarte bune.
Femeia și-a șters ochii.
— Pentru el a însemnat mult mai mult.
Victor s-a uitat spre Mihăiță, care citea pe prispa casei.
— Îți place școala?
— Da.
Foarte mult.
— Atunci fă-mi o promisiune.
Învață.
Restul îl rezolvăm noi.
Din acea zi, Victor i-a plătit toate rechizitele și studiile lui Mihăiță până la terminarea liceului.
Ani mai târziu, băiatul avea să spună într-un interviu:
— În ziua aceea nu mi-a cumpărat doar niște cireșe.
Mi-a arătat că există oameni care văd valoarea unui om înainte să-i vadă hainele.