Am rămas nemișcată.
Fiica mea plângea cu capul pe umărul meu.
— Mamă… iartă-mă…
Am invitat-o înăuntru.
S-a uitat prin apartamentul meu modest.
Același mobilier vechi.
Aceleași perdele cusute de mine.
Aceeași femeie pe care o considerase o rușine.
— Cum ai aflat unde locuiesc? am întrebat calm.
Ea evită întrebarea.
— Mamă… am aflat despre moștenire.
Am închis încet ochii.
În sfârșit înțelegeam.
Nu venise pentru mine.
Venise pentru bani.
— Eu și Răzvan ne gândeam că poate…
poate cumpărăm o casă mai mare.
Sau o cabană la munte.
Sau…
Am ridicat palma.
— Oprește-te.
Se făcu liniște.
— Acum trei săptămâni eram o rușine.
Astăzi sunt bună?
Lacrimile îi curgeau fără oprire.
— Am greșit…
— Nu.
Ai ales.
Și fiecare alegere are un preț.
Fiica mea își ascunse fața în palme.
— Credeam că dacă îi ascult pe socri voi avea o viață mai bună.
Dar am pierdut cel mai important om.
M-am apropiat și i-am luat mâinile într-ale mele.
— Te voi iubi întotdeauna.
Dar iubirea nu înseamnă că trebuie să accept orice.
Ea dădu încet din cap.
— Și banii?
Am zâmbit.
— Aproape toată moștenirea este deja într-un fond pe numele Sofiei.
Pentru studiile ei.
Pentru viitorul ei.
Ochii fiicei mele se umplură din nou de lacrimi.
— Și eu?
— Tu ai primit deja cea mai mare avere pe care puteam să ți-o dau.
O mamă care te-a iubit necondiționat.
Din păcate…
ai înțeles asta prea târziu.
Au trecut câteva luni.
Într-o sâmbătă, Sofia avea serbare la grădiniță.
Stăteam în ultimul rând.
Când copiii au ieșit pe scenă, Sofia m-a zărit imediat.
A fugit direct spre mine.
— Buniii!
Toată sala a început să râdă și să aplaude.
Fiica mea plângea.
După spectacol s-a apropiat încet.
— Mamă…
mulțumesc că nu ai renunțat la noi.
Am îmbrățișat-o.
— Nu renunți niciodată la copilul tău.
Dar speri ca într-o zi să înțeleagă cât valorează dragostea.
În aceeași seară, în timp ce o priveam pe Sofia desenând la masa din bucătărie, mi-am amintit de domnul Dumitrescu.
El nu îmi lăsase doar bani.
Îmi redase demnitatea pe care alții încercaseră să mi-o ia.
Și am înțeles că adevărata avere nu este cea din conturi.
Este să ai oameni care te iubesc atunci când nu ai nimic de oferit în schimb.