Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Ce mi-ai spus eu? am întrebat.
Eduard a luat pantalonii din mâinile lui Marius.
— Acum vreo trei ani. La birou.
Nu-mi aminteam.
— Era ziua cuiva și aduseseră tort în sala de pauză.
Și atunci mi-am amintit.
Nu tot.
Doar imaginea.
Eduard stătea lângă ușă.
Cineva îi întinsese o farfurie cu tort.
El refuzase.
— Nu, mulțumesc.
Colega insistase.
— Hai, Eduard. E doar o felie.
Iar el spusese:
— Oamenii care arată ca mine nu au nevoie de tort.
Pe atunci Eduard era mult mai gras.
Eu avusesem o săptămână îngrozitoare acasă.
Marius tocmai începuse din nou să-mi spună că ar trebui să slăbesc.
Așa că, fără să