Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Florin nu mi-a răspuns imediat.
Maria, în schimb, a intervenit:
— Denisa, nu trebuie să știi chiar tot.
Replica aceea a fost o greșeală.
Una uriașă.
Florin și-a întors capul spre mama lui.
— Ba da.
Maria a clipit.
— Poftim?
— Este soția mea.
— Și?
— Și banii au plecat din contul nostru comun.
Apoi s-a uitat la mine.
— De câteva luni o ajut pe mama cu bani.
— De câte luni?
— Florin, a spus Maria repede, nu trebuie să transformăm asta într-un interogatoriu.
El n-a mai privit-o.
— Cam opt luni.
Bianca era cât pe ce să scape furculița.
— Opt luni?
M-am uitat la Florin.
— Și cât îi dai?
A ezitat.
— Depinde.
— Cât?
— De obicei între o mie cinci sute și două mii cinci sute de lei.
— În fiecare lună?
Maria a intervenit:
— Nu în fiecare lună!
Florin a privit-o.
— Dar destul de des.
Am rămas câteva secunde fără să spun nimic.
Nu pentru că mă deranja că își ajuta mama.
Aș fi fost ultima persoană care să-i spună să nu o facă dacă avea nevoie.
Dar femeia din fața mea ținea încă bonul meu de 930 de lei.
Bonul hainelor cumpărate din salariul meu.
Și tocmai petrecuse aproape jumătate de oră explicând tuturor cum urma să-i distrug financiar fiul.
M-am