„Copilul altcuiva nu va fi niciodată cu adevărat al tău”, mi-a spus sora mea în ziua în care am adus acasă o fetiță nou-născută, învelită într-o păturică galbenă.

Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Claudia s-a uitat la document.

Apoi la mine.

— Elena, acum nu este momentul.

— Ba cred că este, a spus Valeria.

— Mama ta are o problemă la inimă.

— Tocmai de aceea nu vreau să mai existe secrete în jurul ei.

Claudia și-a frecat palmele.

— Documentul acela nu spune ce crezi tu.

— Atunci explică-l.

Sora mea s-a uitat spre ușă.

Pentru o secundă am avut impresia că voia să plece.

— Claudia.

Vocea mea era slabă.

Dar s-a oprit.

— Tu știai de Valeria înainte să o adopt?

A închis ochii.

Și atunci am știut răspunsul înainte să-l spună.

— Da.

Mi s-a strâns pieptul din nou, de data asta din alt motiv.

— Cum?

Claudia s-a așezat.

— În perioada aceea făceam voluntariat câteva ore pe săptămână la clinica unde a fost găsită.

Val