L-am privit câteva clipe fără să spun nimic.
Marius părea complet relaxat.
Nu observase expresia mea.
Sau poate o observase și o interpreta ca pe semnul că îi ascult cu atenție „sfaturile”.
A mai luat o lingură de ciorbă.
A mestecat încet.
Apoi a clătinat ușor din cap.
— Carnea e fragedă, asta trebuie să recunosc. Dar dacă era fiartă cu încă vreo douăzeci de minute mai puțin, avea mai multă consistență. Mama spune mereu că prea mult fiert strică orice carne bună.
Am inspirat adânc.
Încă îmi spuneam că poate nu-și dă seama cât de nepoliticos este.
— Mai iei smântână? l-am întrebat calm.
— Da, dar pune doar puțină.
Am întins mâna spre bol.
El a continuat imediat:
— Mama zice că prea multă smântână omoară gustul ciorbei.
Atunci am zâmbit.
Nu ironic.
Nu răutăcios.
Pur și simplu zâmbetul acela pe care îl ai când toate piesele unui puzzle se așază la locul lor.
M-am ridicat și am dus bolul cu smântână în bucătărie.
Când m-am întors, Marius încă vorbea.
— Eu cred că la începutul unei relații este important să fim sinceri unul cu altul. Dacă nu-ți spun ce poți îmbunătăți acum, mai târziu o să fie mai greu.
M-am așezat din nou la masă.
— Sunt perfect de acord.
Fața i s-a luminat.
— Vezi? Exact asta îmi place. Femeile mature acceptă critica.
Am încuviințat.
— Atunci îți spun și eu câteva lucruri.
— Sigur.
Te ascult.
— În primul rând, când mergi pentru prima dată la masă în casa unei femei, este frumos să nu vii cu mâna goală.
S-a uitat nedumerit la mine.
— Nu trebuie să fie ceva scump. O floare. O sticlă de vin. O cutie de bomboane.
Gestul contează.
A ridicat din umeri.
— N-am știut că e atât de important.
— Nu este o obligație.
Este bun-simț.
A rămas tăcut.
Am continuat.
— În al doilea rând, când cineva gătește ore întregi pentru tine, primul lucru pe care îl faci nu este să compari mâncarea cu cea făcută de mama ta.
— Eu doar încercam să ajut.
— Nu.
Încercai să mă evaluezi.
Ca și cum ai fi venit la un examen.
A râs scurt.
— Cred că ești puțin sensibilă.
Am zâmbit din nou.
— Nu.
Cred doar că există o diferență între sinceritate și lipsă de respect.
Și tu tocmai ai trecut de partea greșită.
L-am văzut pentru prima dată încurcat.
— Hai, Elena…
Nu dramatiza.
Sunt doar niște observații despre ciorbă.
M-am ridicat.
Am luat farfuria din fața lui.
El m-a privit surprins.
— Ce faci?
— Strâng masa.
— Dar nici n-am terminat.
— Știu.
Am dus farfuria în bucătărie, apoi m-am întors și mi-am sprijinit mâinile de spătarul unui scaun.
— Și cred că aici se încheie și seara noastră.
A rămas câteva secunde fără cuvinte.
— Serios?
Doar pentru atât?
L-am privit calm.
— Nu.
Nu pentru ciorbă.
Pentru că în mai puțin de o oră ai reușit să intri în casa mea fără un gest de apreciere, ai comparat tot ce am făcut cu ce face mama ta și n-ai rostit nici măcar o singură dată cuvântul „mulțumesc”.
A încercat să zâmbească.
— Cred că ai standarde cam ridicate.
Am deschis ușa apartamentului.
— Nu.
Doar că, la aproape patruzeci de ani, am învățat să nu mai confund lipsa de educație cu sinceritatea.
Și nici critica necerută cu inteligența.
Și-a luat geaca în liniște.
Înainte să iasă, s-a întors spre mine.
— Cred că n-o să găsești ușor un bărbat perfect.
Am zâmbit.
— Nici nu caut unul perfect.
Caut unul care știe să spună „mulțumesc”.
Ușa s-a închis încet.
În apartament s-a făcut din nou liniște.
Mi-am încălzit încă o porție de ciorbă.
Mi-am pus multă smântână, exact cât îmi plăcea mie.
Am turnat un pahar de vin și m-am așezat pe canapea.
Ciorba avea același gust ca înainte.
Doar că acum mi se părea și mai bună.
Poate pentru că dispăruse singurul ingredient care o stricase.
Omul nepotrivit.
Câteva zile mai târziu, Marius mi-a trimis un mesaj.
„Cred că ai înțeles greșit intențiile mele.”
I-am răspuns cu o singură propoziție.
„Nu intențiile m-au făcut să închei totul. Ci lipsa de respect.”
N-a mai scris niciodată.
Și, privind în urmă, cred că aceea a fost cea mai ieftină lecție pe care am primit-o vreodată.
M-a costat doar o farfurie de ciorbă.
Dar m-a scutit de ani întregi petrecuți lângă un om care ar fi comparat fiecare lucru din viața mea cu felul în care îl făcea mama lui.