Radu a privit câteva secunde ecranul telefonului.
Apoi a tastat un singur mesaj avocatului său.
„Revocați imediat toate documentele semnate în această dimineață. Suspendați transferul fondului de investiții. Vreau confirmarea acum.”
Telefonul a vibrat aproape imediat.
„Solicitarea a fost înregistrată. Procedura este oprită.”
A blocat ecranul fără să schițeze vreun gest.
Diana încă zâmbea.
— Hai, iubire… nu te uita așa la mine. A fost doar o glumă.
Radu s-a întors spre mama lui.
— Mergem înăuntru.
Un organizator le-a adus imediat un prosop și un șal.
Maria și-a șters încet fața.
— Îmi pare rău că ți-am stricat petrecerea…
Radu a îngenuncheat în fața ei.
— Nu tu ai stricat-o.
Ea i-a zâmbit cu aceeași blândețe cu care îl privise toată viața.
— Ai muncit prea mult pentru ziua asta.
— Dacă ziua asta mi-a arătat cine este cu adevărat femeia pe care urma să o iau de soție, atunci nu este o zi pierdută.
După câteva minute s-a întors în grădină.
Invitații vorbeau în șoaptă.
Diana îl aștepta lângă scenă, împreună cu părinții ei.
— Cred că putem discuta între noi, a spus ea.
— Ba nu.
Radu a luat microfonul formației.
Muzica s-a oprit.
Toți invitații și-au întors privirea spre el.
— Vă mulțumesc că ați venit astăzi.
În urmă cu o oră eram convins că aceasta este cea mai frumoasă zi din viața mea.
Din păcate, m-am înșelat.
S-a întors spre Diana.
— Înainte să continui, vreau să te întreb ceva foarte simplu.
Ai împins-o intenționat pe mama mea?
Diana a râs.
— Radu… serios?
Toată lumea a văzut că doar și-a pierdut echilibrul.
— Ești sigură?
— Evident.
Radu a făcut un semn discret către coordonatorul evenimentului.
Pe ecranul uriaș din spatele scenei a început să ruleze înregistrarea surprinsă de unul dintre cameramanii care filmau logodna.
Imaginea era clară.
Maria încerca să se retragă din fața fotografului.
Diana se apropia calm.
Privea în jur.
Întindea mâna.
Și o împingea direct spre fântână.
În grădină s-a făcut o liniște deplină.
Nimeni nu mai putea spune că fusese un accident.
Diana a pălit.
— Radu… pot să explic…
— Nu.
Ai avut ocazia să spui adevărul acum câteva secunde.
Ai ales să minți.
Mama Dianei a intervenit imediat.
— Este doar o neînțelegere!
Radu a clătinat încet din cap.
— Nu.
O neînțelegere este atunci când cineva calcă pe piciorul altcuiva fără să vrea.
A umili o femeie care a muncit toată viața pentru copilul ei nu este o neînțelegere.
Este o alegere.
A făcut un pas spre Diana.
— În dimineața aceasta am semnat documentele prin care urma să primești, după nuntă, un fond de investiții în valoare de câteva milioane de lei.
Diana l-a privit surprinsă.
— Ce?
— Acum câteva minute l-am anulat.
Fața ei s-a golit de culoare.
— Nu poți face asta!
— Ba da.
Pentru că încă nu devenise efectiv.
Iar după ceea ce ai făcut astăzi, nu vei mai primi nimic din partea mea.
Nici fondul.
Nici inelul.
Nici numele meu.
Logodna noastră se încheie aici.
Tatăl Dianei a făcut un pas înainte.
— Îți dai seama ce scandal vei provoca?
Radu l-a privit calm.
— Mai mare decât acela de a-ți vedea viitoarea noră împingând o femeie de șaizeci și opt de ani într-o fântână?
Bărbatul n-a mai spus nimic.
Radu s-a întors spre invitați.
— Îmi cer scuze că ați fost martorii acestui moment.
Dar există lucruri care valorează mai mult decât orice contract sau orice alianță.
Respectul pentru părinții mei este unul dintre ele.
Și dacă trebuie să aleg între o căsătorie și demnitatea mamei mele…
Nu există nicio alegere.
A coborât de pe scenă.
A luat-o pe Maria de braț.
Înainte să urce în mașină, ea s-a oprit și l-a privit.
— Știi care este cel mai frumos cadou pe care mi l-ai făcut vreodată?
— Care?
L-a mângâiat ușor pe obraz.
— Faptul că nu ai uitat niciodată de unde ai plecat.
În clipa aceea, Radu a înțeles că pierduse o logodnică.
Dar își păstrase ceea ce nu putea fi cumpărat cu niciun milion de lei:
respectul femeii care îl crescuse singură și îl învățase că adevărata valoare a unui om se vede în felul în care își apără familia.