Luca m-a condus într-o lojă laterală, ferită de privirile invitaților.
— De ce m-ai adus aici? am întrebat.
A deschis tableta.
— Pentru că spectacolul adevărat încă n-a început.
Pe ecran erau rapoarte de audit.
Transferuri.
Contracte.
Semnături falsificate.
— De aproape un an verific actele companiei.
Nu tata a organizat totul.
Brenda a profitat de slăbiciunile lui.
L-a convins că tu vrei să-l îndepărtezi din conducere.
Apoi a început să semneze documente în numele tău.
Am simțit cum îmi îngheață sângele.
— Totul este deja la auditori și la avocații companiei.
Nu mai putem opri ancheta.
Exact atunci luminile din sală s-au stins.
Pe scenă a urcat președintele Consiliului de Administrație.
— Înainte de licitația caritabilă, avem obligația să informăm invitații că, în urma unui audit intern, au fost descoperite nereguli financiare grave.
Murmure.
Cristi s-a ridicat.
Brenda a încercat să zâmbească.
Nu i-a mai ieșit.
Pe ecran au apărut documentele.
Nu toate.
Doar suficiente cât să arate că investigația începuse.
Președintele a continuat:
— Până la finalizarea anchetei, domnul Cristi Albu și doamna Brenda Vasile sunt suspendați din toate funcțiile executive.
În sală nu mai vorbea nimeni.
Luca a ieșit atunci din lojă și a urcat pe scenă.
A luat microfonul.
S-a uitat spre tatăl lui.
Apoi spre Brenda.
Și a spus calm:
— Dacă tot ați ales să-i luați locul mamei mele…
de astăzi înainte îl puteți întreține și pe tatăl meu.
Nimeni n-a aplaudat.
Nimeni n-a râs.
S-a lăsat o liniște atât de apăsătoare încât Brenda și-a coborât privirea pentru prima dată în doi ani.
Am ieșit din sală fără să mă uit înapoi.
Pentru prima dată după foarte mult timp…
nu mai simțeam că pierdusem ceva.
Simțeam doar că îmi recuperasem demnitatea.