Andrei a rămas nemișcat.
Nu din cauza numelui.
Îl cunoștea pe Doru.
Fusese coleg cu soția lui și îl întâlnise de câteva ori înainte să plece la muncă în Germania.
Dar felul în care tremura Cătălin îi spunea că problema era mult mai gravă.
S-a aplecat lângă băiat.
— Ce se întâmplă atunci când vine?
Cătălin și-a plecat privirea.
— Mama îmi spune să ies din casă.
— Unde mergi?
— În parc… sau stau aici pe bancă.
Andrei a simțit un nod în gât.
— Singur?
Băiatul a dat încet din cap.
— Până când pleacă.
— De cât timp?
— De câteva luni.
— Și de ce nu mi-ai spus?
— Mama era lângă mine de fiecare dată când vorbeam cu tine.
Au rămas câteva clipe în tăcere.
Apoi Andrei a luat o hotărâre.
— Nu urcăm încă.
L-a dus pe Cătălin într-o cafenea din apropiere.
I-a comandat un ceai cald și un covrig.
În timp ce băiatul mânca în tăcere, Andrei și-a sunat soția.
— Bună.
— Bună… ce faci?
— Sunt în oraș.
La celălalt capăt s-a făcut liniște.
— Cum adică… ești aici?
— Da.
Vocea femeii s-a schimbat imediat.
— De ce n-ai spus că vii?
— Am vrut să vă fac o surpriză.
— Sunt la cumpărături. Ajung imediat acasă.
— Bine.
Nu i-a spus că era deja împreună cu fiul lor.
Când au ajuns în fața blocului, un taxi tocmai oprea.
Soția lui a coborât.
În clipa în care l-a văzut, a încremenit.
Nu a alergat să-l îmbrățișeze.
Nu a zâmbit.
Doar l-a privit speriată.
Au urcat în apartament.
Totul era perfect aranjat.
Prea perfect.
După câteva minute, Andrei a întrebat-o direct:
— Cine este Doru pentru tine?
Femeia a izbucnit în plâns.
I-a mărturisit că, după ce își pierduse serviciul, Doru o ajutase să-și găsească altul.
În timp, între ei începuse o relație.
— A fost cea mai mare greșeală din viața mea…
Andrei nu a ridicat vocea.
A pus o singură întrebare.
— De ce îl trimiteai pe Cătălin afară?
Femeia și-a acoperit fața cu mâinile.
— Pentru că mi-era rușine…
Andrei s-a întors spre fiul lui.
— Ai stat singur afară ore întregi?
Cătălin a dat din cap.
— Uneori ploua…
În clipa aceea, Andrei a înțeles că problema nu era doar infidelitatea.
Ci faptul că propriul lor copil fusese alungat din casă pentru ca adulții să-și ascundă greșelile.
În lunile care au urmat au luat cea mai grea decizie din viața lor.
Au divorțat.
Fără scandal.
Fără procese interminabile.
Fără să-l transforme pe Cătălin într-o armă împotriva celuilalt.
Au apelat la consiliere.
Au stabilit împreună un program prin care băiatul să petreacă timp cu amândoi părinții.
Iar femeia a rupt definitiv orice legătură cu Doru.
Nu pentru a salva căsnicia.
Ci pentru că înțelesese cât rău îi făcuse propriului copil.
Într-o după-amiază de primăvară, Andrei și Cătălin stăteau din nou pe banca de sub plop.
De data aceasta, băiatul purta adidași noi.
Râdea.
Și nu se mai uita speriat spre ferestrele blocului.
— Tati…
— Da?
— Credeam că o să te superi pe mine dacă îți spun.
Andrei l-a tras aproape și i-a pus mâna pe umăr.
— Ține minte un lucru, Cătălin.
Un copil nu trebuie niciodată să poarte pe umeri secretele adulților.
Băiatul a zâmbit.
Iar Andrei a înțeles că, dintre toate lucrurile pe care le pierduse în cei doi ani petrecuți departe, cel mai important era că își recâștigase încrederea fiului său.