Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
N-am încercat s-o opresc pe Delia.
Am lăsat banii pentru cafea pe masă și am plecat direct la firmă.
Mihai era în biroul lui.
Când m-a văzut intrând, s-a ridicat.
— Ai fost.
Nu era o întrebare.
Am închis ușa în urma mea.
— Știu că ai vorbit cu Delia.
Mihai și-a trecut palma peste față.
— Am vrut să-ți spun.
— Nu.
— Ascultă-mă…
— Ai avut trei săptămâni. Nu ai vrut să-mi spui.
A tăcut.
— Spune măcar acum adevărul.
S-a așezat.
— Contractul ăsta este foarte important pentru noi.
— Știu.
— Dacă îl pierdem, nu închidem firma. Dar trebuie să tăiem cheltuieli. Probabil și oameni.
— Opt?
Și-a ridicat ochii spre mine.
— Ți-a spus.
— Da.
— Atunci știi.
— Știu că ai descoperit acum trei săptămâni că Delia lucrează acolo. Știu că ai vorbit cu ea. Știu că a cerut să iasă din proiect și tu ai rugat-o să rămână.
— Pentru firmă.
— Nu te-am întrebat de ce. Te-am întrebat de ce ai ascuns asta de mine.
— Pentru că știam cum vei reacționa când îi vei auzi numele.
Am râs fără pic de veselie.
— Exact.
— Ce?
— Ai hotărât tu ce pot să aflu și când pot să aflu.
— N-am avut nimic cu ea.
— Nu vorbesc despre sex, Mihai!
A tăcut.
— Șase ani mi-a luat să ajung în punctul în care nu mă mai întreb cu cine vorbești când întorci telefonul. Șase ani. Și tu ai dat din nou peste aceeași femeie și primul tău instinct a fost să ascunzi.
— Pentru că era vorba despre afaceri.
— Atunci era și mai simplu să-mi spui.
M-am apropiat de birou.
— Dacă Delia nu mă chema astăzi, când aveai de gând să-mi spui?
Mihai nu răspundea.
— După semnarea contractului?
Tot nimic.
— Mihai. După semnare?
În cele din urmă a spus:
— Probabil.
Asta a fost mai rău decât orice explicație.
— Atunci Delia a învățat în șase ani ceva ce tu încă n-ai învățat.
S-a ridicat.
— Nu face din ea eroul poveștii.
— Nu fac. Știu foarte bine ce a făcut atunci. Dar astăzi, când i s-a cerut să participe din nou la ceva ascuns față de mine, ea a spus nu.
Mihai și-a strâns maxilarul.
— Și ce vrei să fac? Să arunc contractul la gunoi și să le spun oamenilor că poate își pierd slujbele fiindcă soția mea nu suportă numele unei femei?
Acolo m-am enervat cu adevărat.
— Nu îndrăzni să pui asta pe mine.
— Nu asta am spus.
— Exact asta ai spus.
Am tras un scaun și m-am așezat.
— Delia iese complet din proiect.
— Dacă se retrage acum, conducerea lor poate interpreta…
— Găsiți altă echipă.
— Putem pierde contractul.
— Atunci îl pierdem.
— Vorbim despre opt oameni.
— Tocmai de aceea trebuia să rezolvi problema acum trei săptămâni, nu să ascunzi totul și să speri că semnezi înainte să aflu eu.
A deschis gura.
— Și încă ceva. Nu vreau să renunți la contract ca demonstrație de iubire pentru mine. Vreau ca asociatul nostru să preia negocierea, Delia să iasă oficial din proiect și compania lor să decidă dacă mai vrea să lucreze cu noi.
— Și dacă răspunsul e nu?
— Suportăm consecințele unei situații pe care tu ai ales să o complici.
Am plecat.
În aceeași după-amiază, Delia a trimis oficial cererea de retragere din proiect.
Asociatul nostru a preluat toate discuțiile.
Contractul nu s-a semnat în săptămâna aceea.
Nici în următoarea.
Timp de aproape trei săptămâni am crezut că îl pierdusem.
În cele din urmă, compania a acceptat să continue negocierea prin altă echipă.
Am primit condiții mai slabe decât cele pe care sperase Mihai să le obțină.
Ne-a costat bani.
Dar nu am concediat pe nimeni.
Acasă, lucrurile au fost mai grele decât la firmă.
Într-o seară, după ce am mâncat, Mihai a întrebat:
— O să mă pedepsești mult timp pentru asta?
Am pus farfuria în chiuvetă.
— Dacă tu încă îi spui pedeapsă, n-ai înțeles nimic.
— Atunci ce facem?
M-am întors spre el.
— Rămân.
A părut surprins.
— Dar vreau să mă asculți până termin.
A dat din cap.
— Nu divorțez de tine pentru ce s-a întâmplat acum. Nu ai avut din nou o aventură și nu voi pretinde că ai avut. Dar ai făcut ceva care pentru mine contează enorm: ai întâlnit exact omul legat de cea mai mare minciună din căsnicia noastră și ai ales din nou secretul.
Mihai nu s-a apărat.
— Dacă se mai întâmplă o singură dată, dacă mai aflu de la altcineva ceva important ce trebuia să aud de la soțul meu, atunci căsnicia noastră se termină. Nu mai avem a treia încercare.
— Am înțeles.
— Sper.
Nu ne-am împăcat în seara aceea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dar am rămas împreună.
Și, de data aceea, nu m-au interesat promisiunile lui.
Am vrut să văd ce face.
A trecut ceva timp până când am primit răspunsul.
Într-o seară, Mihai a venit acasă mai devreme.
Nici nu și-a scos bine geaca.
— Avem o problemă la firmă.
— Ce s-a întâmplat?
— Unul dintre furnizorii mari vrea să schimbe condițiile. Dacă insistă, putem pierde unul dintre clienții noștri importanți.
— Și ce ai făcut?
— Nimic încă.
M-am uitat la el.
— Nimic?
— Am aflat acum o oră.
— Atunci de ce-mi spui înainte să ai o soluție?
Mihai s-a așezat la masă.
— Pentru că data trecută am crezut că trebuie să rezolv totul înainte să afli și aproape mi-am distrus căsnicia pentru a doua oară.
A împins telefonul spre mine.
— Asta este tot ce știu acum. Citește și după aceea hotărâm împreună ce facem.
M-am așezat în fața lui.
Am citit mesajul.
Apoi am început să discutăm.
Am rămas împreună. Nu pentru că uitasem aventura lui de acum șase ani și nici pentru că secretul cu Delia devenise brusc neimportant. Am rămas pentru că Mihai a înțeles, în sfârșit, ce trebuia să schimbe și a început să o demonstreze prin ceea ce făcea, nu prin ceea ce promitea.