Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Laura mi-a întins telefonul.
— Citește.
Mesajele erau de la Patricia.
Începuseră cu aproape o lună înainte.
Soacra mea îi spusese că Radu era nefericit.
Că noi ne certam.
Că el vorbea din nou despre Laura.
Apoi am găsit mesajul care explica de ce acceptase invitația.
„Cristina știe că mariajul lor s-a terminat. Chiar ea mi-a spus că ar fi mai bine dacă voi doi v-ați împăca.”
Am ridicat ochii.
— N-am spus niciodată așa ceva.
Laura părea la fel de furioasă ca mine.
— Mie mi-a spus și că Radu regretă despărțirea noastră.
— Radu nu știa că vii.
— Încep să-mi dau seama.
A mai derulat puțin.
Patricia susținea chiar că fiul ei păstrase fotografiile lor și le privea uneori.
— N-am mai vorbit cu Radu de patru ani, a spus Laura.
Atunci totul a devenit limpede.
Patricia nu încercase să creeze o simplă situație stânjenitoare.
Încerca să-i împingă din nou unul spre celălalt.
— Hai înapoi, am spus.
Laura m-a oprit.
— Nu-i spune încă ce știi.
Am privit-o.
— De ce?
Mi-a arătat telefonul.
— Pentru că vreau să văd cât de departe este dispusă să meargă.
Ne-am întors la masă.
Patricia ne-a privit mulțumită.
— V-ați cunoscut mai bine?
— Da, a spus Laura. Chiar foarte bine.
S-a așezat din nou lângă Radu.
Apoi l-a întrebat:
— Radu, mama ta spune că te-ai gândit mult la mine în ultima vreme.
Radu aproape s-a înecat cu apa.
— Poftim?
Patricia s-a încordat.
Laura a continuat:
— Că regreți despărțirea noastră.
— Eu?
— Și că mai păstrezi fotografiile noastre.
Radu s-a întors lent spre mama lui.
— Mamă?
— Laura, nu cred că este cazul…
— Ba cred că este.
Laura a pus telefonul pe masă.
Radu a început să citească.
Cu fiecare mesaj, expresia lui se schimba.
— Eu n-am spus nimic din toate astea.
Patricia a oftat.
— Am încercat doar să vă fac să vorbiți.
— Mințind-o pe Cristina?
— Nu am mințit…
Am arătat spre telefon.
— Ai scris că eu vreau să divorțez.
A tăcut.
Radu a întrebat:
— De ce?
Patricia și-a strâns buzele.
— Pentru că Laura ți se potrivea mai bine.
Laura a izbucnit:
— Patricia, eu sunt logodită.
S-a făcut liniște.
Soacra mea a clipit.
— Ce?
Laura și-a ridicat mâna. Abia atunci am observat inelul.
— De șapte luni.
Radu a privit-o.
— Felicitări.
— Mulțumesc.
Patricia părea pierdută.
— Atunci de ce ai venit?
Laura a ridicat telefonul.
— Pentru că mi-ai spus că Radu mă vrea înapoi și că soția lui știe.
Apoi s-a ridicat.
— M-ai folosit ca să încerci să le distrugi căsnicia.
Patricia s-a întors spre fiul ei.
— Radu, am făcut-o pentru tine.
El s-a ridicat.
— Nu. Ai făcut-o pentru tine.
Și-a luat haina.
— Cristina, plecăm.
Patricia s-a ridicat și ea.
— Nu poți pleca așa.
Radu s-a oprit.
— Ba da. Și o perioadă nu mai venim deloc.
— Sunt mama ta!
— Tocmai de asta trebuia să știi că nu vorbești în numele meu și nu-mi alegi soția.
Patricia a rămas lângă masă.
Laura și-a luat geanta.
La ușă s-a întors spre mine.
— Îmi pare rău că am venit.
— Și tu ai fost mințită.
A dat din cap și a plecat.
În mașină, Radu a rămas tăcut câteva minute.
Apoi a spus:
— Trebuia s-o opresc de când a început cu amintirile.
— Da.
S-a uitat spre mine.
— Ai dreptate.
Nu ne-am mai dus la mesele Patriciei o vreme.
Și de data aceasta Radu nu m-a lăsat pe mine să explic de ce.
I-a spus el.
Câteva săptămâni mai târziu, Patricia ne-a invitat din nou.
Radu m-a întrebat dacă vreau să merg.
Am acceptat.
Când am intrat în sufragerie, m-am uitat instinctiv la masă.
Patricia a observat.
Erau trei tacâmuri.
S-a apropiat de masă și a tras scaunul de lângă Radu.
Pentru o secundă am crezut că începe iar.
Dar s-a uitat la mine.
— Cristina, locul tău este aici.
M-am așezat.
De data aceasta, Patricia nu pusese niciun tacâm în plus.