Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Ana Victoria s-a ridicat.
— Nu este momentul pentru asemenea discuții.
— Pentru mine este, răspunse Liana.
Mihai încă se uita la ea.
— Tu… poți vorbi?
Liana și-a întors pentru o clipă privirea spre el.
— Pot. Nu întotdeauna ușor. Și nu cu oricine.
Apoi s-a uitat din nou la Ana Victoria.
— Ultima dată când ați venit la centru mi-ați spus că oamenii văd doar ceea ce li se arată.
Ana Victoria și-a recăpătat repede calmul.
— Nu-mi amintesc asemenea conversație.
— Eu da.
Victor interveni:
— Liana, dacă există o problemă, o discutăm după ceremonie.
— După ceremonie aș fi soția fiului dumneavoastră. Vreau să știe înainte.
Mihai s-a apropiat.
— Să știu ce?
Liana a respirat greu înainte să continue.
Fundația Anei Victoria strânsese bani pentru renovarea unei aripi a centrului și pentru programe destinate tinerilor care urmau să plece din sistem.
Ana apăruse în presă în camere renovate, alături de beneficiari și sponsori.
Liana fusese una dintre tinerele fotografiate.
— Ne-ați pus să pozăm într-o cameră pregătită pentru vizită, spuse ea. După ce au plecat fotografii, lucrurile au fost strânse. Aripa despre care spuneați că fusese renovată a rămas luni întregi închisă.
În sală au început șoapte.
Ana Victoria a ridicat bărbia.
— Fundația mea finanțează proiecte prin organizații partenere. Nu eu zugrăvesc pereții.
— Știu.
— Atunci ce încerci să insinuezi?
— Nimic. Spun ce am văzut.
— Ai fost un copil traumatizat într-un centru. Poate că nu ai înțeles cum funcționează asemenea proiecte.
Mihai s-a întors spre mama lui.
— Mamă.
— Ce? Trebuie să las nunta fiului meu transformată într-un proces pe baza amintirilor ei?
Liana nu a ridicat vocea.
— Nu v-am acuzat de ceva ce nu pot dovedi. Am spus doar că imaginea prezentată sponsorilor nu semăna cu viața noastră.
Ana a făcut un pas înainte.
— Și ai ales nunta mea… nunta fiului meu pentru asta?
— Am ales momentul în care urma să intru în familia dumneavoastră.
Mihai a întrebat:
— De ce nu mi-ai spus?
Liana l-a privit.
— Pentru că voiam să știu dacă pot.
— Ce înseamnă asta?
Înainte să răspundă, s-a auzit un râs scurt dinspre invitați.
Adrian.
— Mihai, poate că acum este momentul să-i spui și tu adevărul.
Mihai a pălit.
Liana a observat.
— Ce adevăr?
— Adrian, nu.
— De ce? Ea tocmai și-a ales momentul.
Adrian s-a uitat spre Liana.
— Prima dată când Mihai te-a invitat la cafea a fost din cauza unui pariu.
Liana nu s-a mișcat.
Mihai a închis ochii o secundă.
— Este adevărat? întrebă ea.
— Liana, ascultă-mă.
— Este adevărat?
— Da.
Răspunsul lui a fost aproape o șoaptă.
Liana s-a uitat la el lung.
— Ce ai pariat?
— Că o să accepți să ieși cu mine.
— Pentru că nu vorbeam?
Mihai nu răspunse imediat.
Era suficient.
— Da.
Liana și-a coborât privirea.
Mihai s-a apropiat.
— A fost înainte să te cunosc. A fost o prostie. După prima întâlnire nu a mai avut nicio importanță.
— Pentru tine.
— M-am îndrăgostit de tine.
— Și când aveai de gând să-mi spui?
Mihai nu avea un răspuns.
Ana Victoria interveni imediat:
— Liana, toată lumea face greșeli. Nu distruge o căsnicie pentru o glumă stupidă.
Liana s-a întors spre ea.
— Nu există încă nicio căsnicie.
Atunci sala a tăcut din nou.
Ofițerul de stare civilă stătea deoparte, așteptând.
Mihai înțelesese.
— Liana…
Ea și-a scos mâna din mâna lui.
— Am venit aici pregătită să spun da.
Vocea i-a tremurat pentru prima dată.
— Acum nu mai pot.
Mihai nu a încercat s-o oprească.
Ceremonia s-a încheiat acolo.
Fără aplauze.
Fără discurs triumfător.
Fără mire și mireasă plecând împreună.
În zilele următoare, declarațiile Lianei despre centru au ajuns și la oamenii care finanțaseră proiectele fundației.
Au urmat verificări.
Nu tot ce bănuise Liana putea fi pus direct în sarcina Anei Victoria, dar au fost descoperite discrepanțe între modul în care unele proiecte fuseseră prezentate public și ceea ce fusese realizat efectiv.
Presiunea sponsorilor a crescut.
Ana Victoria a refuzat multă vreme să admită că făcuse ceva greșit.
Spunea că fusese responsabilitatea colaboratorilor, că Liana distrusese reputația unei organizații care totuși ajutase oameni și că fiul ei alesese o femeie nerecunoscătoare.
În cele din urmă, Ana s-a retras din conducerea fundației.
Pentru Mihai însă problema nu mai era doar mama lui.
Era propriul lui adevăr.
Adrian încercase să-i spună că totul fusese doar o glumă veche.
Mihai a rupt relația cu el.
Dar asta nu o aducea pe Liana înapoi.
A încercat să o contacteze.
Prima dată nu i-a răspuns.
A doua oară i-a trimis un singur mesaj:
“Nu transforma faptul că mă iubești acum într-o scuză pentru felul în care ai intrat în viața mea.”
Mihai nu a mai insistat.
Câteva săptămâni mai târziu, într-un interviu în care a fost întrebat de nunta anulată, nu a inventat o poveste.
A spus adevărul.
Recunoscuse că prima întâlnire cu Liana pornise dintr-un pariu stupid și că îi ascunsese acest lucru.
Nu a spus că fusese manipulat.
Nu a dat vina pe Adrian.
Și nu a cerut public iertarea Lianei.
Au trecut aproape patru luni până când ea a acceptat să-l întâlnească din nou.
Nu la un restaurant elegant.
La o cafenea mică, aproape de locul în care avuseseră prima întâlnire.
Mihai nu i-a adus flori.
— Nu vreau să te conving de nimic, îi spuse.
Liana îl privi.
— Bine.
— Vreau doar să știi că nu mai ascund nimic.
— Asta trebuia să faci înainte de nuntă.
— Știu.
Au stat aproape o oră.
La sfârșit, Mihai a întrebat:
— Crezi că o să mai poți avea vreodată încredere în mine?
Liana a rămas câteva secunde tăcută.
De data aceasta, tăcerea ei nu l-a speriat.
— Nu știu.
Mihai a dat din cap.
— Atunci de unde începem?
Liana s-a uitat la el.
— De data asta, fără pariuri.
Nu s-au căsătorit în acel an.
Dar au început din nou să se vadă, încet și fără să ascundă lucrurile dificile.
Mihai a rămas departe de Adrian, iar relația lui cu mama sa a devenit rece după ce a refuzat să mai apere public fundația.
Un an mai târziu, Liana și Mihai erau încă împreună.
Nu pentru că nunta aceea fusese salvată.
Nunta fusese anulată.
Relația lor supraviețuise numai după ce amândoi încetaseră să construiască viitorul peste lucruri nespuse.